2 intrări

21 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

efervescént, ~ă a [At: PROT. – POP., N. D. / Pl: ~nți, ~e / E: fr effervescent, lat effervescens, -ntis] 1 (D. lichide) Care fierbe. 2 (D. lichide) Care degajă cu putere gaze în timpul unei reacții chimice sau fizice. 3 (D. reacții) Care se produce cu efervescență (2). 4 (Fig) Agitat. 5 (Fig) Înflăcărat.

efervescență sf [At: PROT. – POP, N. D. / Pl: ~țe / E: fr effervescence] 1 Mișcare rapidă și zgomotoasă a moleculelor unui lichid în timpul fierberii sau al unei reacții chimice ori fizice. 2 Degajare rapidă și zgomotoasă a unui gaz într-o masă lichidă, în cursul unei reacții fizice sau chimice. 3-4 (Fig) (Stare de) agitație. 5-6 (Fig) (Stare de) exaltare.

EFERVESCÉNT, -Ă, efervescenți, -te, adj. (Despre lichide) Care dezvoltă cu putere gaze în cursul unei reacții chimice. ♦ Fig. Agitat, frământat; clocotitor. – Din fr. effervescent, lat. effervescens, -ntis.

EFERVESCÉNT, -Ă, efervescenți, -te, adj. (Despre lichide) Care dezvoltă cu putere gaze în cursul unei reacții chimice. ♦ Fig. Agitat, frământat; clocotitor. – Din fr. effervescent, lat. effervescens, -ntis.

EFERVESCÉNȚĂ, efervescențe, s. f. Degajare activă și zgomotoasă a unui gaz într-o masă lichidă, datorită unei reacții chimice sau fizice. ♦ Fig. Agitație, frământare, fierbere. – Din fr. effervescence.

EFERVESCÉNȚĂ, efervescențe, s. f. Degajare rapidă și zgomotoasă a unui gaz într-o masă lichidă, datorită unei reacții chimice sau fizice. ♦ Fig. Agitație, frământare, fierbere. – Din fr. effervescence.

EFERVESCÉNT, -Ă, efervescenți, -te, adj. (Despre lichide) Care dezvoltă cu putere gaze în cursul unei reacții chimice. ♦ Fig. Clocotitor.

EFERVESCÉNȚĂ, efervescențe, s. f. Dezvoltare rapidă și zgomotoasă a unui gaz într-o masă lichidă în cursul unei reacții chimice; clocot. ♦ Fig. Agitație, frămîntare, fierbere. A redat în film... atmosfera de efervescență romantică, caracteristică începuturilor luptei clasei muncitoare letone. CONTEMPORANUL, S. II, 1950, nr. 179, 7/1. Predeleanu spuse că există oarecare efervescență între țărani. REBREANU, R. I 260.

EFERVESCÉNT, -Ă adj. 1. (Despre lichide) Care dezvoltă gaze puternice în timpul unei reacții chimice. 2. (Fig.) Clocotitor. [Pl. -nți, -nte. / < fr. effervescent, cf. lat. effervescere – a clocoti].

EFERVESCÉNȚĂ s.f. Degajare puternică, vie de gaze într-un lichid în timpul unei reacții chimice. ♦ (Fig.) Fierbere, agitație. [Cf. fr. effervescence].

EFERVESCÉNT, -Ă adj. 1. (despre lichide) care dezvoltă cu putere gaze în timpul unei reacții chimice. 2. (fig.) agitat, frământat, clocotitor. (< fr. effervescent, lat. effervescens)

EFERVESCÉNȚĂ s. f. 1. degajare activă, puternică de gaz în masa unui lichid, în cursul unei reacții chimice. 2. (fig.) agitație, frământare, fierbere. (< fr. effervescence)

EFERVESCÉNT ~tă (~ți, ~te) 1) (despre lichide) Care produce efervescență; producător de efervescență. 2) fig. Care se manifestă cu efervescență; plin de efervescență. Pasiune ~tă. /<fr. effervescent, lat. effervescens, ~ntis

EFERVESCÉNȚĂ ~e f. 1) Degajare rapidă și zgomotoasă a unui gaz într-un lichid în procesul reacțiilor chimice sau fizice. 2) fig. Stare de neliniște. ~a maselor. 3) fig. Emoție vie, dar trecătoare. [G.-D. efervescenței] /<fr. effervescence

efervescență f. 1. fierbere produsă într’un lichid prin degajarea unui gaz; 2. fig. emoțiune vie și trecătoare: efervescența gloatelor.

*efervescént, -ă adj. (lat. effervéscens, – éntis, d. effervéscere, a ferbe, a clocoti). Care clocotește.

*efervescénță f., pl. e (d. efervescent). Ferbere, clocotire. Fig. Emoțiune, clocotire: efervescența gloatelor.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

efervescént adj. m., pl. efervescénți; f. efervescéntă, pl. efervescénte

efervescénță s. f., g.-d. art. efervescénței; pl. efervescénțe

efervescént adj. m., pl. efervescénți; f. sg. efervescéntă, pl. efervescénte

efervescénță s. f., g.-d. art. efervescénței; pl. efervescénțe

arată toate definițiile

Intrare: efervescent
efervescent adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • efervescent
  • efervescentul
  • efervescentu‑
  • efervescentă
  • efervescenta
plural
  • efervescenți
  • efervescenții
  • efervescente
  • efervescentele
genitiv-dativ singular
  • efervescent
  • efervescentului
  • efervescente
  • efervescentei
plural
  • efervescenți
  • efervescenților
  • efervescente
  • efervescentelor
vocativ singular
plural
Intrare: efervescență
efervescență substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • efervescență
  • efervescența
plural
  • efervescențe
  • efervescențele
genitiv-dativ singular
  • efervescențe
  • efervescenței
plural
  • efervescențe
  • efervescențelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)