19 definiții pentru ediție edițiune


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

EDÍȚIE, ediții, s. f. 1. Totalitatea exemplarelor unei opere tipărite, dintr-unul sau mai multe tiraje, pentru care s-a folosit același zaț tipografic. ◊ Ediție specială = tiraj suplimentar al unui ziar publicat în afara periodicității obișnuite, cu prilejul unui eveniment important, al unei sărbători etc. Ediție critică = ediție a unui text (vechi, clasic etc.) stabilit prin compararea variantelor și însoțit de comentarii și de aparatul critic necesar. Ediție definitivă = ediție al cărei text a fost văzut de autor și considerat ca definitiv. 2. Versiune. 3. Competiție sportivă care are loc periodic. [Var.: edițiúne s. f.] – Din fr. édition, lat. editio, -onis.

ediție sf [At: IORGOVICI, O. 45/1 / V: (înv) ~iune / Pl: ~ii / E: fr édition, lat aeditio, -onis] 1-3 (Rar) Editare (1-3). 4 (Ccr) Text al unui manuscris, al unei lucrări etc. editat. 5 Totalitate a exemplarelor unei opere tipărite prin folosirea aceluiași zaț tipografic. 6 Fiecare dintre exemplarele unei opere tipărite prin folosirea aceluiași zaț tipografic. 7 (Pgn) Exemplar dintr-o tipăritură. 8 (Îs) ~ critică Ediție a unui text (vechi, clasic etc.) stabilit prin compararea variantelor și însoțit de comentarii și de aparatul critic necesar. 9 (Îs) ~ definitivă Ediție al cărei text a fost văzut de autor și considerat ca definitiv. 10 (Îs) ~ de lux Ediție a operei unui scriitor sau a unei scrieri scoasă în condiții grafice deosebite. 11 (Îs) ~ comentată Ediție a operei unui scriitor sau a unei scrieri care cuprinde comentarii literare, stilistice, lingvistice, critice, istorice etc. (pentru fiecare text, paragraf etc. din cuprinsul ei). 12 (Îs) ~ selectivă Ediție a operei unui autor care este realizată după anumite criterii, pentru un anumit scop. 13 (Îs) ~ specială Tiraj suplimentar al unui ziar publicat în afara periodicității lui obișnuite, cu prilejul unui eveniment, al unei sărbători etc. 14 (Rar) Ziar. 15 (Îvr; șîs casă de ~iune) Editură (1). 16 Manifestare artistică, sportivă etc. care face parte dintr-o serie periodică, stabilă.

EDÍȚIE, ediții, s. f. 1. Totalitatea exemplarelor unei opere tipărite prin folosirea aceluiași zaț tipografic. ◊ Ediție specială = tiraj suplimentar al unui ziar publicat în afara periodicității lui obișnuite, cu prilejul unui eveniment important, al unei sărbători etc. Ediție critică = ediție a unui text (vechi, clasic etc.) stabilit prin compararea variantelor și însoțit de comentarii și de aparatul critic necesar. Ediție definitivă = ediție al cărei text a fost văzut de autor și considerat ca definitiv. 2. Versiune. 3.Competiție sportivă care face parte dintr-o serie periodică, stabilă. [Var.: edițiúne s. f.] – Din fr. édition, lat. editio, -onis.

EDÍȚIE, ediții, s. f. 1. Totalitatea exemplarelor unei opere literare, științifice etc. tipărite prin folosirea aceluiași zaț tipografic. Editura de stat pentru literatură și artă a înscris în programul său tipărirea, în colecția «Biblioteca pentru toți», a unei ediții de «Opere alese» de Al. Vlahuță, în trei volume. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 324, 3/3. Opera [lui Pușkin]... a fost tipărită în numeroase ediții, ediții populare și ediții de lux, în sute și sute de mii de exemplare. STANCU, U.R.S.S. 109. Aș vrea să completez pe «Rostoganu» și să fac o ediție frumoasă. CARAGIALE, O. VII 12. ◊ Ediție critică v. critic. Ediție princeps v. princeps. Ediție specială v. special. ♦ (Rar) Exemplar tipărit. O frumoasă ediție a întîmplărilor lui Telemach. NEGRUZZI, S. I 79. ♦ Versiune. Ediția romînească a revistei sovietice «Timpuri noi» s-a bucurat de un mare succes în rîndurile publicului nostru. 2. Competiție sportivă care face parte dintr-o serie periodică, stabilă. A IX-a ediție a Jocurilor mondiale universitare de iarnă. – Variantă: (învechit) edițiúne (pronunțat -ți-u-) (ODOBESCU, S.I 371) s. f.

EDÍȚIE s.f. 1. Totalitatea exemplarelor unei opere, ale unei lucrări publicate o dată și la care s-a folosit același zaț tipografic. ◊ Ediție critică = ediție comentată a unui text (mai ales clasic, vechi); ediție definitivă = ediție al cărei text a fost văzut de autor și considerat ca definitiv; ediție princeps v. princeps; ediție specială = ediție suplimentară a unui ziar, a cărei apariție a fost determinată de un eveniment însemnat. ♦ Versiune. 2. Serie de întreceri sportive care se repetă periodic. [Gen. -iei, var. edițiune s.f. / cf. fr. édition, it. edizione, lat. editio].

EDÍȚIE s. f. 1. totalitatea exemplarelor unei opere tipărite prin folosirea aceluiași zaț tipografic. ♦ ~ critică = ediție comentată a unui text (clasic, vechi etc.), însoțită de aparatul critic necesar; ~ definitivă = ediție al cărei text a fost văzut de autor și considerat ca definitiv; ~ specială = ediție suplimentară a unui ziar, determinată de un eveniment însemnat. ◊ versiune. 2. serie de manifestări artistice, științifice, sportive etc. care se repetă periodic; etapă. (< fr. édition, lat. editio)

edíție s. f. Serie de manifestări artistice, științifice, sportive etc. care se repetă periodic; etapă ◊ „Mâine, de la orele 19 [...] va avea loc cea de-a doua ediție a festivalului-concurs de muzică ușoară dotat cu premiul «Lebăda de argint».” I.B. 9 X 70 p. 2. ◊ „Pisa: Cursurile internaționale de lingvistică la a doua ediție. R.lit. 12 X 72 p. 31. ◊ „Aflat la cea de-a VII-a ediție a sa, festivalul «Craiova muzicală» va avea loc între 18 și 25 noiembrie.” R.l. 18 XI 78 p. 5; v. și Sc. 11 II 71 p. 6; v. și ecocinematografie (formal din fr. édition, it. edizione; A. Beyrer în SCL 5/76 p. 538; DN, DEX, DN3 – în sport)

EDÍȚIE ~i f. 1) Totalitate a exemplarelor unei lucrări tipărite cu același zaț tipografic. ~ completă. Prima ~. 2) Competiție sportivă sau artistică care face parte dintr-o serie periodică stabilă. [G.-D. ediției; Sil. -ți-e] /<fr. édition, lat. editio, ~onis

EDIȚIÚNE s. f. v. ediție.

EDIȚIÚNE s.f. v. ediție.

edíție-pirát s. f. (lit.) Ediție neautorizată de autor ◊ „Pe piață apăruseră ediții-pirat ale aceluiași tratat de chimie anorganică.” Fl. 7 I 67 p. 23. ◊ „În culegere figurează schițe și nuvele scrise cândva pentru magazine sau producții din tinerețe care «nu meritau să vadă lumina tiparului». Acestea au ajuns, nu se știe cum, să fie sustrase și tipărite în așa-numite ediții-pirat, cărți neautorizate de autor.” Sc. 24 XI 74 p. 6. ◊ „Edituri-pirat, ediții-pirat, rapturi editoriale de traduceri din literatura universală, furturi de inteligență culturală, artistică, științifică – iată câteva din gravele rezultate scăpate de sub controlul public [...]” R.l. 26 XI 91 p. 2; v. și 28 XII 66 p. 6 (din fr. édition-pirate; DMN 1966)

ediți(un)e f. 1. tiparul și publicarea unei opere; 2. totalitatea exemplarelor imprimate dintr’odată: a șasea edițiune.

*edițiúne f. (lat. edítio, -ónis). Tipărirea și publicarea uneĭ cărțĭ. Totalitatea exemplarelor publicate odată. Edițiune princeps, edițiunea întîĭa tipărită a unuĭ autor vechĭ. – Și -iție.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

edíție (-ți-e) s. f., art. edíția (-ți-a), g.-d. art. edíției; pl. edíții, art. edíțiile (-ți-i-)

edíție s. f. (sil. -ți-e), art. edíția (sil. -ți-a), g.-d. art. edíției; pl. edíții, art. edíțiile (sil. -ți-i-)


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

EDÍȚIE s. (înv.) tipărire. (A doua ~ a unei cărți.)

EDIȚIE s. (înv.) tipărire. (A doua ~ a unei cărți.)

Intrare: ediție
  • silabație: -ți-e
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ediție
  • ediția
plural
  • ediții
  • edițiile
genitiv-dativ singular
  • ediții
  • ediției
plural
  • ediții
  • edițiilor
vocativ singular
plural
edițiune substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • edițiune
  • edițiunea
plural
  • edițiuni
  • edițiunile
genitiv-dativ singular
  • edițiuni
  • edițiunii
plural
  • edițiuni
  • edițiunilor
vocativ singular
plural

ediție edițiune

  • 1. Totalitatea exemplarelor unei opere tipărite, dintr-unul sau mai multe tiraje, pentru care s-a folosit același zaț tipografic.
    surse: DEX '09 DLRLC DN 3 exemple
    exemple
    • Editura de stat pentru literatură și artă a înscris în programul său tipărirea, în colecția «Biblioteca pentru toți», a unei ediții de «Opere alese» de Al. Vlahuță, în trei volume. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 324, 3/3.
      surse: DLRLC
    • Opera [lui Pușkin]... a fost tipărită în numeroase ediții, ediții populare și ediții de lux, în sute și sute de mii de exemplare. STANCU, U.R.S.S. 109.
      surse: DLRLC
    • Aș vrea să completez pe «Rostoganu» și să fac o ediție frumoasă. CARAGIALE, O. VII 12.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Ediție specială = tiraj suplimentar al unui ziar publicat în afara periodicității obișnuite, cu prilejul unui eveniment important, al unei sărbători etc.
      surse: DEX '09 DLRLC DN
    • 1.2. Ediție critică = ediție a unui text (vechi, clasic etc.) stabilit prin compararea variantelor și însoțit de comentarii și de aparatul critic necesar.
      surse: DEX '09 DLRLC DN
    • 1.3. Ediție definitivă = ediție al cărei text a fost văzut de autor și considerat ca definitiv.
      surse: DEX '09 DN
    • 1.4. Ediție princeps.
      surse: DLRLC DN
    • 1.5. Exemplar tipărit.
      surse: DLRLC un exemplu
      exemple
      • O frumoasă ediție a întîmplărilor lui Telemach. NEGRUZZI, S. I 79.
        surse: DLRLC
  • surse: DEX '09 DLRLC DN un exemplu
    exemple
    • Ediția românească a revistei sovietice «Timpuri noi» s-a bucurat de un mare succes în rândurile publicului nostru.
      surse: DLRLC
  • 3. Competiție sportivă care are loc periodic.
    surse: DEX '09 DLRLC DN sinonime: etapă un exemplu
    exemple
    • A IX-a ediție a Jocurilor mondiale universitare de iarnă.
      surse: DLRLC

etimologie: