EDIȚIE, ediții, s. f. 1. Totalitatea exemplarelor unei opere literare, științifice etc. tipărite prin folosirea aceluiași zaț tipografic. Editura de stat pentru literatură și artă a înscris în programul său tipărirea, în colecția «Biblioteca pentru toți», a unei ediții de «Opere alese» de Al. Vlahuță, în trei volume. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 324, 3/3. Opera [lui Pușkin]... a fost tipărită în numeroase ediții, ediții populare și ediții de lux, în sute și sute de mii de exemplare. STANCU, U.R.S.S. 109. Aș vrea să completez pe «Rostoganu» și să fac o ediție frumoasă. CARAGIALE, O. VII 12. ◊ Ediție critică v. critic. Ediție princeps v. princeps. Ediție specială v. special. ♦ (Rar) Exemplar tipărit. O frumoasă ediție a întîmplărilor lui Telemach. NEGRUZZI, S. I 79. ♦ Versiune. Ediția romînească a revistei sovietice «Timpuri noi» s-a bucurat de un mare succes în rîndurile publicului nostru. 2. Competiție sportivă care face parte dintr-o serie periodică, stabilă. A IX-a ediție a Jocurilor mondiale universitare de iarnă. – Variantă: (învechit) edițiune (pronunțat -ți-u-) (ODOBESCU, S.I 371) s. f.