17 definiții pentru edec edechie iedec

edéc sn [At: GHEORGACHI, ap. LET. III, 326/5 / V: (înv) ie~, ~chie, ~díc, (reg) hedéchi, idéchi, idíc, (îvr) odége smp / Pl: ~uri, (rar) ~e / E: tc yedek] 1 (Înv) Cal de paradă (condus cu mâna). 2 Odgon lung cu care se leagă de catarg sau de babalele din proră o ambarcație sau o navă pentru a fi remorcată de pe mal împotriva curentului unui curs de apă. 3 (Pex) Remorcare. 4 (Îe) A trage la ~ A remorca o ambarcație sau o navă de pe mal cu un odgon împotriva cursului apei. 5 (Îe) A fi la ~ul cuiva A depinde cu totul de cineva. 6 (Înv) Lucru aflat de multă vreme într-o gospodărie. 7 (Înv) Lucru necesar. 8 (Pex; înv) Persoană (indispensabilă) aflată de multă vreme undeva. 9 (Reg; îe) A trage pe cineva la ~ A determina pe cineva să se apropie pentru a-l pedepsi. 10 (Pgn) Tot ce aparține unei gospodării. 11 (Fig; fam) Persoană care duce o existență fără nici un țel, la discreția, la bunul plac al cuiva. 12 (Îrg) Obiect de (mare) valoare. 13 (Înv) Lucru de preț (moștenit). corectată

EDÉC, edecuri, s. n. 1. Odgon lung cu care se leagă de catarg sau de babalele din proră o ambarcațiune sau o navă pentru a fi remorcată de pe mal împotriva curentului unui curs de apă. ◊ Expr. A trage la edec = a remorca o ambarcațiune sau o navă de pe mal cu un odgon împotriva cursului apei. A fi la edecul cuiva = a depinde cu totul de cineva, a fi la remorca cuiva. 2. Lucru care se găsește de multă vreme într-o gospodărie; lucru necesar, p. ext., persoană (indispensabilă) care se găsește de multă vreme undeva. – Din tc. yedek.

EDÉC, edecuri, s. n. 1. Odgon lung cu care se lega de catarg sau de babalele din proră o ambarcație sau o navă pentru a fi remorcată de pe mal împotriva curentului unui curs de apă. ◊ Expr. A trage la edec = a remorca o ambarcație sau o navă de pe mal cu un odgon împotriva cursului apei. A fi la edecul cuiva = a depinde cu totul de cineva, a fi la remorca cuiva. 2. Lucru care se găsește de multă vreme într-o gospodărie; lucru necesar, p. ext. persoană (indispensabilă) care se găsește de multă vreme undeva. – Din tc. yedek.

EDÉC, edecuri, s. n. 1. (Mar.) Odgon lung cu care se trage un vas în susul apei; p. ext. remorcarea unei luntre sau locul unde se remorchează o corabie ori o luntre. Remorcația este ceea ce turcii numesc edec, adică să se tragă barca în susul apei după mal, prin mijlocirea oamenilor. BOLINTINEANU, O. 265. ◊ Expr. A trage la edec = a trage luntrea împotriva cursului apei, cu o funie. Un pescar turc trăgea la edec, în tăcere, caicul său încărcat. ODOBESCU, S. I 140. Ei duc pre apă productele și vitele lor la Turnu, trăgînd luntrele la edec. I. IONESCU, M. 532. A fi la edecul cuiva = a fi supus cuiva, a fi la remorca cuiva, a fi la cheremul cuiva. S-au găsit la noi oameni care să ne spună că locul statului romîn trebuie să fie astăzi la edecul, la remorca politicii turcești. ODOBESCU, S. III 430. 2. Lucru care se găsește de multă vreme într-o casă, într-o gospodărie. Atunci văzură și unul și altul cîte lucruri se adună într-o casă veche și cînd ridicau vreun edec de la locul în care acesta își căpătase dreptul de stăpînire veșnică, simțeau în suflet prăbușiri ca în goluri de prăpastie. BASSARABESCU, S. N. 131. ♦ (Mold.) Obiect de mare importanță, lucru de preț. ♦ Fig. Persoană care se găsește într-un loc oarecare de foarte multă vreme (și care a devenit aproape indispensabilă). ♦ (Ironic) Persoană care duce o existență inutilă. – Variantă: iedéc (CONTEMPORANUL, VI 37) s. n.

EDÉC, edecuri, s.n. Parâmă cu care se remorca de pe mal o ambarcație sau o navă împotriva curentului cursului de apă.

edéc (edécuri), s. n.1. Odgon, legătură. – 2. Povară, încărcătură. Tc. edek (Lokotsch 948), cf. sb. jedek.

EDÉC ~uri n. 1) înv. Parâmă cu ajutorul căreia se remorca de pe mal un vas împotriva cursului apei. ◊ A fi la ~ul cuiva a depinde cu totul de cineva; a fi la dispoziția cuiva. 2) Cablu de remorcare. 3) Obiect de valoare care se găsește de multă vreme într-o casă, într-o gospodărie. /<tr. yedek

edéc, edeclíŭ, V. ĭedec...

iedéc (iedécuri), s. n.1. Cal de dar. – 2. Bunuri casnice, obiecte, mobile. – 3. Odgon. Tc. yedek (DAR). – Der. iedecciu, s. m. (înv., rîndaș la cai), din tc. yedekci; iedecliu, s. m. (înv., servitor la curte), din tc. gedekil (Löbel 249; DAR), poate prin confuzie cu tc. yedekli „cu rezerve”.

iedéc, iedécuri, s.n. (reg., înv.) 1. cal de paradă condus cu mâna; falaitar. 2. toate cele trebuincioase unei gospodării. 3. obiect de valoare din vechime. 4. odgon lung cu care se trăgea vasul în susul apei.

iedec n. 1. cal de paradă: povodnici, iedecuri cu arșale OD.; 2. (termen de marină) remorcarea unei luntre; a trage la iedec, a remorca: un pescar turc trăgea la iedec caicul său încărcat Od.; 3. Mold. odor păstrat din vechime. [Turc. YEDEK, povodnic, remorcă].

ĭedéc n., pl. urĭ (turc. ĭedek, cal de mînă, remorcare; sîrb. ĭedek, funie de remorcat). Vechĭ. Cal de paradă. Azĭ. Funie de remorcat. A trage la ĭedec, a remorca (vorbind de un remorcher saŭ de un om care merge pe mal și trage o luntre care plutește). Fig. Iron. Bagaj, suită: acest om e un ĭedec al cutăruĭa. – Și idic (Dun. de jos).


Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel.

edec, edecuri s. n. (prst.) 1. client permanent și aproape impotent. 2. rudă de sânge. 3. servitor bătrân.

Intrare: edec
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular edec edecul
plural edecuri edecurile
genitiv-dativ singular edec edecului
plural edecuri edecurilor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular iedec iedecul
plural iedecuri iedecurile
genitiv-dativ singular iedec iedecului
plural iedecuri iedecurilor
vocativ singular
plural
edechie
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.

edec edechie iedec

  • 1. Odgon lung cu care se leagă de catarg sau de babalele din proră o ambarcațiune sau o navă pentru a fi remorcată de pe mal împotriva curentului unui curs de apă.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.1. prin extensiune Remorcarea unei luntre sau locul unde se remorchează o corabie ori o luntre.
      surse: DLRLC un exemplu
      exemple
      • Remorcația este ceea ce turcii numesc edec, adică să se tragă barca în susul apei după mal, prin mijlocirea oamenilor. BOLINTINEANU, O. 265.
        surse: DLRLC
    • 1.2. expresie A trage la edec = a remorca o ambarcațiune sau o navă de pe mal cu un odgon împotriva cursului apei.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 2 exemple
      exemple
      • Un pescar turc trăgea la edec, în tăcere, caicul său încărcat. ODOBESCU, S. I 140.
        surse: DLRLC
      • Ei duc pre apă productele și vitele lor la Turnu, trăgînd luntrele la edec. I. IONESCU, M. 532.
        surse: DLRLC
    • 1.3. expresie A fi la edecul cuiva = a depinde cu totul de cineva, a fi la remorca cuiva.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
      exemple
      • S-au găsit la noi oameni care să ne spună că locul statului romîn trebuie să fie astăzi la edecul, la remorca politicii turcești. ODOBESCU, S. III 430.
        surse: DLRLC
  • 2. Lucru care se găsește de multă vreme într-o gospodărie; lucru necesar,
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
    exemple
    • Atunci văzură și unul și altul cîte lucruri se adună într-o casă veche și cînd ridicau vreun edec de la locul în care acesta își căpătase dreptul de stăpînire veșnică, simțeau în suflet prăbușiri ca în goluri de prăpastie. BASSARABESCU, S. N. 131.
      surse: DLRLC
    • 2.1. Moldova Obiect de mare importanță, lucru de preț.
      surse: DLRLC
    • 2.2. prin extensiune Persoană (indispensabilă) care se găsește de multă vreme undeva.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • 2.2.1. ironic Persoană care duce o existență inutilă.
        surse: DLRLC

etimologie: