2 intrări

9 definiții

ECRUISÁRE s.f. Acțiunea de a ecruisa; ecruisaj. [Pron. -cru-i-. / cf. fr. écrouissage].

ECRUISÁ, ecruisez, vb. I. Intranz. A modifica proprietățile unui metal sau unui aliaj în urma unui proces de deformare plastică la rece sau la o temperatură inferioară celei la care începe recristalizarea. [Pr.: -cru-i-] – Din ecruisaj (derivat regresiv). Cf. fr. écrouir.

ECRUISÁ, ecruisez, vb. I. Intranz. A modifica proprietățile unui metal sau unui aliaj în urma unui proces de deformare plastică la o temperatură inferioară celei la care începe recristalizarea. [Pr.: -cru-i-] – Din ecruisaj (derivat regresiv). Cf. fr. écrouir.

ecruisá (a ~) (e-cru-i-) vb., ind. prez. 3 ecruiseáză

ecruisá vb. (sil. -cru-i-), ind. prez. 1 ecruiséz, 3 sg. și pl. ecruiseáză

ECRUISÁ vb. I. tr. A modifica proprietățile unui metal prin deformații, mai ales prin batere la rece. [Pron. -cru-i-. / < ecruisare].

ECRUISÁ vb. tr. a întări suprafața unui metal prin deformarea acestuia la rece. (după fr. écrouir)

A ECRUISÁ ~éz tranz. (metale, aliaje) A modifica proprietățile prin deformare (la rece). /Din ecruisaj


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

ECRUISÁRE (‹ ecruisaj) s. f. (METAL.) Operație de trecere a unui metal sau aliaj în stare de ecruisaj, în urma unui proces de deformare plastică la rece sau la o temperatură inferioară celei la care începe recristalizarea; se poate produce în operațiile de laminare, forjare, trefilare etc.

Intrare: ecruisa
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) ecruisa ecruisare ecruisat ecruisând singular plural
ecruisea ecruisați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) ecruisez (să) ecruisez ecruisam ecruisai ecruisasem
a II-a (tu) ecruisezi (să) ecruisezi ecruisai ecruisași ecruisaseși
a III-a (el, ea) ecruisea (să) ecruiseze ecruisa ecruisă ecruisase
plural I (noi) ecruisăm (să) ecruisăm ecruisam ecruisarăm ecruisaserăm, ecruisasem*
a II-a (voi) ecruisați (să) ecruisați ecruisați ecruisarăți ecruisaserăți, ecruisaseți*
a III-a (ei, ele) ecruisea (să) ecruiseze ecruisau ecruisa ecruisaseră
Intrare: ecruisare
ecruisare substantiv feminin
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular ecruisare ecruisarea
plural ecruisări ecruisările
genitiv-dativ singular ecruisări ecruisării
plural ecruisări ecruisărilor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)