ecruisare sf [At: IOANOVICI, TEHN. 110 / P: ~cru-i~ / Pl: ~sări / E: ecruisa] Modificare a proprietăților unui metal (sau ale unui aliaj) în urma unui proces de deformare plastică la o temperatură inferioară celei la care începe recristalizarea Si: ecruisaj (1).

ECRUISARE s.f. Acțiunea de a ecruisa; ecruisaj. [Pron. -cru-i-. / cf. fr. écrouissage].

ECRUISA, ecruisez, vb. I. Intranz. A modifica proprietățile unui metal sau unui aliaj în urma unui proces de deformare plastică la rece sau la o temperatură inferioară celei la care începe recristalizarea. [Pr.: -cru-i-] – Din ecruisaj (derivat regresiv). Cf. fr. écrouir.

ecruisa vi [At: MDENC / P: ~cru-i~ / Pzi: ~sez / E: ecruisaj cf fr écrouir] A modifica proprietățile unui metal (sau unui aliaj) în urma unui proces de deformare plastică la o temperatură inferioară celei la care începe recristalizarea.

ECRUISA, ecruisez, vb. I. Intranz. A modifica proprietățile unui metal sau unui aliaj în urma unui proces de deformare plastică la o temperatură inferioară celei la care începe recristalizarea. [Pr.: -cru-i-] – Din ecruisaj (derivat regresiv). Cf. fr. écrouir.

ECRUISA vb. I. tr. A modifica proprietățile unui metal prin deformații, mai ales prin batere la rece. [Pron. -cru-i-. / < ecruisare].

ECRUISA vb. tr. a întări suprafața unui metal prin deformarea acestuia la rece. (după fr. écrouir)

A ECRUISA ~ez tranz. (metale, aliaje) A modifica proprietățile prin deformare (la rece). /Din ecruisaj

ecruisa (a ~) (desp. e-cru-i-) vb., ind. prez. 1 sg. ecruisez, 3 ecruisează; conj. prez. 1 sg. să ecruisez, 3 să ecruiseze

ecruisa (a ~) (e-cru-i-) vb., ind. prez. 3 ecruisează

ecruisa vb. (sil. -cru-i-), ind. prez. 1 ecruisez, 3 sg. și pl. ecruisează

ECRUISÁRE (< ecruisaj) s. f. (METAL.) Operație de trecere a unui metal sau aliaj în stare de ecruisaj, în urma unui proces de deformare plastică la rece sau la o temperatură inferioară celei la care începe recristalizarea; se poate produce în operațiile de laminare, forjare, trefilare etc.