2 intrări

11 definiții

ecruisare sf [At: IOANOVICI, TEHN. 110 / P: ~cru-i~ / Pl: ~sări / E: ecruisa] Modificare a proprietăților unui metal (sau ale unui aliaj) în urma unui proces de deformare plastică la o temperatură inferioară celei la care începe recristalizarea Si: ecruisaj (1).

ECRUISÁRE s.f. Acțiunea de a ecruisa; ecruisaj. [Pron. -cru-i-. / cf. fr. écrouissage].

ecruisá vi [At: MDENC / P: ~cru-i~ / Pzi: ~séz / E: ecruisaj cf fr écrouir] A modifica proprietățile unui metal (sau unui aliaj) în urma unui proces de deformare plastică la o temperatură inferioară celei la care începe recristalizarea.

ECRUISÁ, ecruisez, vb. I. Intranz. A modifica proprietățile unui metal sau unui aliaj în urma unui proces de deformare plastică la rece sau la o temperatură inferioară celei la care începe recristalizarea. [Pr.: -cru-i-] – Din ecruisaj (derivat regresiv). Cf. fr. écrouir.

ECRUISÁ, ecruisez, vb. I. Intranz. A modifica proprietățile unui metal sau unui aliaj în urma unui proces de deformare plastică la o temperatură inferioară celei la care începe recristalizarea. [Pr.: -cru-i-] – Din ecruisaj (derivat regresiv). Cf. fr. écrouir.

ecruisá (a ~) (e-cru-i-) vb., ind. prez. 3 ecruiseáză

ecruisá vb. (sil. -cru-i-), ind. prez. 1 ecruiséz, 3 sg. și pl. ecruiseáză

ECRUISÁ vb. I. tr. A modifica proprietățile unui metal prin deformații, mai ales prin batere la rece. [Pron. -cru-i-. / < ecruisare].

ECRUISÁ vb. tr. a întări suprafața unui metal prin deformarea acestuia la rece. (după fr. écrouir)

A ECRUISÁ ~éz tranz. (metale, aliaje) A modifica proprietățile prin deformare (la rece). /Din ecruisaj


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

ECRUISÁRE (< ecruisaj) s. f. (METAL.) Operație de trecere a unui metal sau aliaj în stare de ecruisaj, în urma unui proces de deformare plastică la rece sau la o temperatură inferioară celei la care începe recristalizarea; se poate produce în operațiile de laminare, forjare, trefilare etc.

Intrare: ecruisa
  • silabație: -cru-i-
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • ecruisa
  • ecruisare
  • ecruisat
  • ecruisatu‑
  • ecruisând
  • ecruisându‑
singular plural
  • ecruisea
  • ecruisați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • ecruisez
(să)
  • ecruisez
  • ecruisam
  • ecruisai
  • ecruisasem
a II-a (tu)
  • ecruisezi
(să)
  • ecruisezi
  • ecruisai
  • ecruisași
  • ecruisaseși
a III-a (el, ea)
  • ecruisea
(să)
  • ecruiseze
  • ecruisa
  • ecruisă
  • ecruisase
plural I (noi)
  • ecruisăm
(să)
  • ecruisăm
  • ecruisam
  • ecruisarăm
  • ecruisaserăm
  • ecruisasem
a II-a (voi)
  • ecruisați
(să)
  • ecruisați
  • ecruisați
  • ecruisarăți
  • ecruisaserăți
  • ecruisaseți
a III-a (ei, ele)
  • ecruisea
(să)
  • ecruiseze
  • ecruisau
  • ecruisa
  • ecruisaseră
Intrare: ecruisare
ecruisare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ecruisare
  • ecruisarea
plural
  • ecruisări
  • ecruisările
genitiv-dativ singular
  • ecruisări
  • ecruisării
plural
  • ecruisări
  • ecruisărilor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)