11 definiții pentru ecruisaj
din care- explicative (6)
- morfologice (4)
- enciclopedice (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ECRUISAJ, ecruisaje, s. n. Faptul de a ecruisa. ♦ Defecțiune a unui metal sau a unui aliaj care constă în întărirea lor în urma deformării plastice la rece. [Pr.: -cru-i-] – Din fr. écrouissage.
ECRUISAJ, ecruisaje, s. n. Faptul de a ecruisa. ♦ Defecțiune a unui metal sau a unui aliaj care constă în întărirea lor în urma deformării plastice la rece. [Pr.: -cru-i-] – Din fr. écrouissage.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ecruisaj sn [At: ORBONAȘ, MEC. 50 / P: ~cru-i~ / Pl: ~e / E: fr écrouissage] 1 Ecruisare. 2 Defecțiune a unui metal (sau a unui aliaj) care constă în întărirea lor în urma deformării plastice.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ECRUISAJ, ecruisaje, s. n. Stare a unui metal sau a unui aliaj solid ale cărui proprietăți au fost modificate prin deformații plastice la o temperatură inferioară temperaturii de recristalizare. – Pronunțat: -cru-i-.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ECRUISAJ s.n. Ecruisare. [< fr. écrouissage].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ECRUISAJ s. n. ecruisare. (< fr. écrouissage)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
ECRUISAJ ~e n. Modificare a proprietăților unui metal sau a unui aliaj prin deformări plastice. /<fr. écrouissage
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
ecruisaj (desp. e-cru-i-) s. n., pl. ecruisaje
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
ecruisaj (e-cru-i-) s. n., pl. ecruisaje
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
ecruisaj s. n. (sil. -cru-i-), pl. ecruisaje
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ecruisaj
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
ECRUISÁJ (< fr.) S. n. Stare a unui metal sau a unui aliaj caracterizată prin mărirea durității, a rezistenței și a anizotropiei și prin micșorarea rezilienței, a rezistenței la coroziune etc., rezultată în urma unor prelucrări mecanice prin deformare plastică.
- sursa: DE (1993-2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
- silabație: e-cru-i-saj
substantiv neutru (N1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
ecruisaj, ecruisajesubstantiv neutru
- 1. Faptul de a ecruisa. DEX '09 DEX '98 DLRLC DNsinonime: ecruisare
- 1.1. Defecțiune a unui metal sau a unui aliaj care constă în întărirea lor în urma deformării plastice la rece. DEX '09 DEX '98
-
etimologie:
- écrouissage DEX '09 DEX '98 DN