2 intrări

3 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ECRASÁ vb. tr. 1. a strivi, a zdrobi. 2. (fig.) a distruge, a nimici; a umili. ◊ a copleși, a împovăra. (< fr. écraser)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

ecrasáre s. f., g.-d. art. ecrasării

ecrasá vb., ind. prez. 1 sg. ecraséz, 3 sg. și pl. ecraseáză

Intrare: ecrasare
ecrasare infinitiv lung
infinitiv lung (IL113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ecrasare
  • ecrasarea
plural
  • ecrasări
  • ecrasările
genitiv-dativ singular
  • ecrasări
  • ecrasării
plural
  • ecrasări
  • ecrasărilor
vocativ singular
plural
Intrare: ecrasa
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • ecrasa
  • ecrasare
  • ecrasat
  • ecrasatu‑
  • ecrasând
  • ecrasându‑
singular plural
  • ecrasea
  • ecrasați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • ecrasez
(să)
  • ecrasez
  • ecrasam
  • ecrasai
  • ecrasasem
a II-a (tu)
  • ecrasezi
(să)
  • ecrasezi
  • ecrasai
  • ecrasași
  • ecrasaseși
a III-a (el, ea)
  • ecrasea
(să)
  • ecraseze
  • ecrasa
  • ecrasă
  • ecrasase
plural I (noi)
  • ecrasăm
(să)
  • ecrasăm
  • ecrasam
  • ecrasarăm
  • ecrasaserăm
  • ecrasasem
a II-a (voi)
  • ecrasați
(să)
  • ecrasați
  • ecrasați
  • ecrasarăți
  • ecrasaserăți
  • ecrasaseți
a III-a (ei, ele)
  • ecrasea
(să)
  • ecraseze
  • ecrasau
  • ecrasa
  • ecrasaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)