2 intrări

  • eclipsa eclisa eclipsi
  • eclipsă eclips eclipse eclipsi eclipsis ecliză eclisă

41 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ECLIPSÁ, eclipsez, vb. I. Tranz. 1. (La pers. 3; despre astre) A suferi fenomenul de eclipsă (1). 2. Fig. A pune, a lăsa în umbră, a întuneca, a umbri; a întrece, a depăși pe cineva (în merite, în strălucire). ♦ Refl. (Fam.) A se face nevăzut, a pleca pe furiș; a dispărea. – Din fr. éclipser.

eclipsá [At: AMFILOHIE, G. F. 117r/4 / V: (înv) ~sí, (îvr) ~isá / Pzi: ~séz, (îvr) eclíps, 3 (îvr) ~să, Cj (îvr) să ~se / E: fr éclipser] 1 vt A întuneca total sau parțial un corp ceresc, interpunându-se în calea razelor lui de lumină sau între el și soare. 2-3 vir (Înv) A (se) afla în eclipsă (1). 4-5 vt (Fig) A pune, a lăsa în umbră, a întrece pe cineva (în merite, în strălucire) Si: a depăși, a întrece. 6 vr (Fam) A se face nevăzut. 7-8 vr (Fam) A pleca brusc sau pe furiș. 9 vr (Fam) A se sustrage (pentru un timp) atenției publice. 10 vr (Fig) A rămâne în umbră.

ECLIPSÁ, eclipsez, vb. I. Tranz. 1. (La pers. 3) A întuneca total sau parțial un corp ceresc, interpunându-se în calea razelor lui de lumină sau între el și soare. 2. Fig. A pune, a lăsa în umbră, a întuneca, a umbri; a întrece, a depăși pe cineva (în merite, în strălucire). ♦ Refl. (Fam.) A se face nevăzut, a pleca pe furiș; a dispărea. – Din fr. éclipser.

ECLIPSÁ, eclipsez, vb. I. Tranz. 1. (Astron.; numai la pers. 3) A întuneca total sau parțial un corp ceresc, interpunîndu-se fie în calea razelor lui de lumină, fie între acel corp și soare. Luna eclipsează soarele. 2. Fig. A pune, a lăsa în umbră, a întuneca, a umbri, a întrece, a depăși. ♦ Refl. A dispărea, a se ascunde, a rămîne în umbră. De mult s-a eclipsat slava ta. NEGRUZZI, S. II 48. ♦ Refl. (În glumă) A se face nevăzut, a pleca pe furiș, a dispărea fără urmă, a o șterge. – Prez. conj. pers. 3 sg, și: (neobișnuit) să eclipse (ALECSANDRI, P. II 253). – Variantă: (învechit) eclipsí (NEGRUZZI, S. III 168) vb. IV.

ECLIPSÁ vb. I. tr. 1. A întuneca (parțial sau total) lumina unui astru. 2. (Fig.) A umbri, a lăsa în umbră. ♦ refl. A dispărea, a rămâne în umbră. [< fr. éclipser].

ECLIPSÁ vb. I. tr. 1. a întuneca lumina unui astru. 2. (fig.) a umbri, a lăsa în umbră. II. refl. (fam.) a dispărea, a rămâne în umbră. (< fr. éclipser)

A ECLIPSÁ ~éz tranz. 1) (aștri) A pune în eclipsă. 2) fig. A face să pălească (în fața altui lucru); a pune în umbră; a întuneca. 3) (persoane) A depăși prin merite sau prin valoare. [Sil. e-clip-sa] /<fr. éclipser

A SE ECLIPSÁ mă ~éz intranz. fam. A se face nevăzut; a înceta să mai fie în câmpul vizual; a dispărea; a pieri. [Sil. e-clip-sa] /<fr. éclipser

eclipsà v. 1. a întrerupe lumina unui astru; 2. fig. a întuneca, a covârși: a eclipsa pe rivalii săi; 3. a dispare: s’a eclipsat.

ECLÍPSĂ, eclipse, s. f. 1. Dispariție totală sau parțială, de scurtă durată, a imaginii unui astru, ca urmare a interpunerii unui corp ceresc între el și observator sau a intrării lui în conul de umbră al altui corp ceresc fără lumină proprie. 2. Intermitență a luminii unui far sau a unei geamanduri. ♦ Instalație de semnalizare prin semnale Morse, constituită din becuri electrice așezate pe catargul unei nave. 3. Fig. Dispariție, absență (temporară) a cuiva sau a ceva. ♦ Întunecare temporară a cunoștinței; absență. ♦ Scădere a forței creatoare a unei persoane. – Din fr. éclipse, lat. eclipsis.

eclipsă sf [At: NECULCE, L. 147 / V: (înv) ~clips (pl: ~uri), ~psis (pl: ~uri) sn, ~pse, eclisă, clip~, (îvr) ~si, ~cli sf / Pl: ~se / E: fr éclipe, lat éclipsis] 1 Dispariție totală sau parțială a imaginii unui astru, datorită faptului că între Pământ și acest astru se interpune un alt astru sau din cauza faptului că astrul eclipsat se află temporar în conul de umbră al altui astru. 2 Perioadă de timp cât durează eclipsa (1). 3-4 (Fig) Dispariție, absență (temporară) a cuiva sau a ceva. 5 (Fig) Pierdere temporară a cunoștinței. 6-8 Perioadă de timp cât durează eclipsa (3-5). 9 (Fig) Lipsă de strălucire. 10 (Fig) Scădere a forței creatoare a unei persoane. 11 (Fig) Decădere. 12 (Fig) Lâncezire. 13 (Fig) Stagnare. 14-18 Perioadă de timp cât durează eclipsa (9-13). 19 Intermitență a luminii unui far sau a unei geamanduri. 20 Instalație de semnalizare prin semnale Morse, constituită din becuri electrice așezate pe catargul unei nave.

ECLÍPSĂ, eclipse, s. f. 1. Dispariție totală sau parțială a imaginii unui astru, datorită faptului că între Pământ și acest astru se interpune un alt astru sau din cauză că astrul eclipsat se află temporar în conul de umbră al altui astru. 2. Intermitență a luminii unui far sau a unei geamanduri. ♦ Instalație de semnalizare prin semnale Morse, constituită din becuri electrice așezate pe catargul unei nave. 3. Fig. Dispariție, absență (temporară) a cuiva sau a ceva. ♦ Întunecare temporară a cunoștintei; absență. ♦ Scădere a forței creatoare a unei persoane. – Din fr. éclipse, lat. eclipsis.

arată toate definițiile

Intrare: eclipsa
  • silabație: e-clip-sa info
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • eclipsa
  • eclipsare
  • eclipsat
  • eclipsatu‑
  • eclipsând
  • eclipsându‑
singular plural
  • eclipsea
  • eclipsați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • eclipsez
(să)
  • eclipsez
  • eclipsam
  • eclipsai
  • eclipsasem
a II-a (tu)
  • eclipsezi
(să)
  • eclipsezi
  • eclipsai
  • eclipsași
  • eclipsaseși
a III-a (el, ea)
  • eclipsea
(să)
  • eclipseze
  • eclipsa
  • eclipsă
  • eclipsase
plural I (noi)
  • eclipsăm
(să)
  • eclipsăm
  • eclipsam
  • eclipsarăm
  • eclipsaserăm
  • eclipsasem
a II-a (voi)
  • eclipsați
(să)
  • eclipsați
  • eclipsați
  • eclipsarăți
  • eclipsaserăți
  • eclipsaseți
a III-a (ei, ele)
  • eclipsea
(să)
  • eclipseze
  • eclipsau
  • eclipsa
  • eclipsaseră
eclisa
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • eclipsi
  • eclipsire
  • eclipsit
  • eclipsitu‑
  • eclipsind
  • eclipsindu‑
singular plural
  • eclipsește
  • eclipsiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • eclipsesc
(să)
  • eclipsesc
  • eclipseam
  • eclipsii
  • eclipsisem
a II-a (tu)
  • eclipsești
(să)
  • eclipsești
  • eclipseai
  • eclipsiși
  • eclipsiseși
a III-a (el, ea)
  • eclipsește
(să)
  • eclipsească
  • eclipsea
  • eclipsi
  • eclipsise
plural I (noi)
  • eclipsim
(să)
  • eclipsim
  • eclipseam
  • eclipsirăm
  • eclipsiserăm
  • eclipsisem
a II-a (voi)
  • eclipsiți
(să)
  • eclipsiți
  • eclipseați
  • eclipsirăți
  • eclipsiserăți
  • eclipsiseți
a III-a (ei, ele)
  • eclipsesc
(să)
  • eclipsească
  • eclipseau
  • eclipsi
  • eclipsiseră
Intrare: eclipsă
  • silabație: e-clip-să info
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • eclipsă
  • eclipsa
plural
  • eclipse
  • eclipsele
genitiv-dativ singular
  • eclipse
  • eclipsei
plural
  • eclipse
  • eclipselor
vocativ singular
plural
eclips
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
eclipse
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
eclipsi2 (s.f.)
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
eclipsis
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
ecliză
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
  • silabație: e-cli-să info
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ecli
  • eclisa
plural
  • eclise
  • eclisele
genitiv-dativ singular
  • eclise
  • eclisei
plural
  • eclise
  • ecliselor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

eclipsa eclisa eclipsi

etimologie:

eclipsă eclips eclipse eclipsi eclipsis ecliză eclisă

  • 1. Dispariție totală sau parțială, de scurtă durată, a imaginii unui astru, ca urmare a interpunerii unui corp ceresc între el și observator sau a intrării lui în conul de umbră al altui corp ceresc fără lumină proprie.
    surse: DEX '09 DLRLC DN
    • 1.1. Eclipsă de Soare = întunecare temporară a soarelui cauzată de interpunerea lunii între Pământ și Soare.
      surse: DLRLC
    • 1.2. Eclipsă de Lună = întunecare temporară a Lunii cauzată de interpunerea Pământului între Soare și Lună.
      surse: DLRLC
  • 2. Intermitență a luminii unui far sau a unei geamanduri.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN
    • 2.1. Instalație de semnalizare prin semnale Morse, constituită din becuri electrice așezate pe catargul unei nave.
      surse: DEX '09 DEX '98 DN
  • 3. figurat Dispariție, absență (temporară) a cuiva sau a ceva.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN sinonime: absență dispariție
    • 3.1. Întunecare temporară a cunoștinței.
      surse: DEX '09 DLRLC DN sinonime: absență attach_file un exemplu
      exemple
      • Toți trecuseră prin eclipsele plăcute ale somnului. SADOVEANU, Z. C. 42.
        surse: DLRLC
    • 3.2. Scădere a forței creatoare a unei persoane.
      surse: DEX '09 DEX '98

etimologie: