2 intrări

21 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

ECHIPÁT, -Ă, echipați, -te, adj. Prevăzut, înzestrat cu echipamentul sau cu instrumentele necesare. – V. echipa.

ECHIPÁT, -Ă, echipați, -te, adj. Prevăzut, înzestrat cu echipamentul sau cu instrumentele necesare. – V. echipa.

ECHIPÁT, -Ă, echipați, -te, adj. Prevăzut, înzestrat cu echipamentul necesar. Grupul celor patru se întorcea echipat de la pescuit. CAMIL PETRESCU, N. 88. ♦ (Despre soldați) Care poartă echipament de campanie. L-am văzut echipat în noaptea plecării de la 14 august. SAHIA, N. 22. ♦ Care este înzestrat cu dispozitivele și instrumentele necesare pentru o bună funcționare. Tun echipat. Tanc echipat.

ECHIPÁT adj. v. îmbrăcat.

ECHIPÁ, echipez, vb. I. Tranz. 1. A înzestra o navă, un avion, o armată, un soldat etc. cu cele necesare în vederea unei acțiuni, unei expediții etc. ♦ Refl. A-și pune echipamentul; p. gener. a se îmbrăca. 2. A dota cu echipament o întreprindere, o instalație etc. – Din fr. équiper.

ECHIPÁ, echipez, vb. I. Tranz. 1. A înzestra o navă, un avion, o armată, un soldat etc. cu cele necesare în vederea unei acțiuni, unei călătorii etc. ♦ Refl. A-și pune echipamentul; p. gener. a se îmbrăca. 2. A dota cu echipament o întreprindere, o instalație etc. – Din fr. équiper.

ECHIPÁ, echipez, vb. I. Tranz. (Cu privire la o navă, o armată, un soldat etc.) A înzestra cu cele necesare în vederea unei acțiuni, a unei călătorii etc. Echipați-mă... că plec la bătălie. D. ZAMFIRESCU, R. 65. ◊ Refl. S-a echipat pentru excursie.

echipá (a ~) vb., ind. prez. 3 echipeáză

echipá vb., ind. prez. 1 sg. echipéz, 3 sg. și pl. echipeáză

ECHIPÁ vb. 1. v. îmbrăca. 2. v. dota.

ECHIPÁ vb. I. tr. A dota (o navă, o armată, un soldat etc.) cu cele necesare pentru o acțiune, o expediție, o călătorie etc. ♦ refl. A se pregăti pentru o acțiune; (p. ext.) a se îmbrăca. [< fr. équiper].

ECHIPÁ vb. I. tr. a dota (o navă, o armată, un soldat) cu cele necesare pentru o acțiune, o expediție, o călătorie. II. refl. a se pregăti pentru o acțiune; (p. ext.) a se îmbrăca. (< fr. équiper)

A ECHIPÁ ~éz tranz. 1) (nave, avioane, trupe militare) A prevedea cu echipament în vederea realizării unei acțiuni. 2) (întreprinderi, instalații etc.) A dota cu echipament. /<fr. équiper

A SE ECHIPÁ mă~éz intranz. A-și pune echipamentul necesar. /<fr. équiper

echipà v. a îngriji cu cele trebuincioase, a înarma militari, o corabie.

*echipéz v. tr. (fr. équiper, var. din esquiper, d. esquipe, esquif, it. schifo, germ. schiff, corabie). Înzestrez cu cele necesare (haĭne, arme, unelte ș. a.).


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

ECHIPÁT adj. îmbrăcat, înveșmîntat, (înv.) învăscút. (Persoană ~.)

ECHIPÁ vb. 1. a se îmbrăca, a se înveșmînta, (înv. și reg.) a se învéște. (Vă rog să vă ~ și să mergem.) 2. a dota, a înzestra, a prevedea, a utila, (înv.) a provedea. (A ~ o uzină cu cele necesare.)

Intrare: echipa
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) echipa echipare echipat echipând singular plural
echipea echipați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) echipez (să) echipez echipam echipai echipasem
a II-a (tu) echipezi (să) echipezi echipai echipași echipaseși
a III-a (el, ea) echipea (să) echipeze echipa echipă echipase
plural I (noi) echipăm (să) echipăm echipam echiparăm echipaserăm, echipasem*
a II-a (voi) echipați (să) echipați echipați echiparăți echipaserăți, echipaseți*
a III-a (ei, ele) echipea (să) echipeze echipau echipa echipaseră
Intrare: echipat
echipat adjectiv
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular echipat echipatul echipa echipata
plural echipați echipații echipate echipatele
genitiv-dativ singular echipat echipatului echipate echipatei
plural echipați echipaților echipate echipatelor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)