2 intrări

24 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

echipát, ~ă a [At: BARONZI, I. L. IV, 198 / Pl: ~ați, ~e / E: echipa] 1 (D. o navă, un avion, o armată etc.) Înzestrat cu cele necesare în vederea unei acțiuni, expediții etc. 2 Care și-a pus echipamentul (1). 3 (Pgn) Îmbrăcat. 4 Pregătit pentru o acțiune. 5 (D. întreprinderi, instalații etc.) Prevăzut cu echipamentul (2) necesar.

ECHIPÁT, -Ă, echipați, -te, adj. Prevăzut, înzestrat cu echipamentul sau cu instrumentele necesare. – V. echipa.

ECHIPÁT, -Ă, echipați, -te, adj. Prevăzut, înzestrat cu echipamentul sau cu instrumentele necesare. – V. echipa.

ECHIPÁT, -Ă, echipați, -te, adj. Prevăzut, înzestrat cu echipamentul necesar. Grupul celor patru se întorcea echipat de la pescuit. CAMIL PETRESCU, N. 88. ♦ (Despre soldați) Care poartă echipament de campanie. L-am văzut echipat în noaptea plecării de la 14 august. SAHIA, N. 22. ♦ Care este înzestrat cu dispozitivele și instrumentele necesare pentru o bună funcționare. Tun echipat. Tanc echipat.

ECHIPÁT adj. v. îmbrăcat.

echipá [At: NEGULICI / S și: (îvr) ecui~ / Pzi: ~péz / E: fr équiper] 1 vt A înzestra o navă, un avion, o armată etc. cu cele necesare în vederea unei acțiuni, a unei expediții etc. 2 vr A-și pune echipamentul (1). 3 vr (Pgn) A se îmbrăca. 4 vr A se pregăti pentru o acțiune. 5 vt (C.i. întreprinderi, instalații etc.) A dota cu echipament (2).

ECHIPÁ, echipez, vb. I. Tranz. 1. A înzestra o navă, un avion, o armată, un soldat etc. cu cele necesare în vederea unei acțiuni, unei expediții etc. ♦ Refl. A-și pune echipamentul; p. gener. a se îmbrăca. 2. A dota cu echipament o întreprindere, o instalație etc. – Din fr. équiper.

ECHIPÁ, echipez, vb. I. Tranz. 1. A înzestra o navă, un avion, o armată, un soldat etc. cu cele necesare în vederea unei acțiuni, unei călătorii etc. ♦ Refl. A-și pune echipamentul; p. gener. a se îmbrăca. 2. A dota cu echipament o întreprindere, o instalație etc. – Din fr. équiper.

ECHIPÁ, echipez, vb. I. Tranz. (Cu privire la o navă, o armată, un soldat etc.) A înzestra cu cele necesare în vederea unei acțiuni, a unei călătorii etc. Echipați-mă... că plec la bătălie. D. ZAMFIRESCU, R. 65. ◊ Refl. S-a echipat pentru excursie.

echipá (a ~) vb., ind. prez. 3 echipeáză

echipá vb., ind. prez. 1 sg. echipéz, 3 sg. și pl. echipeáză

ECHIPÁ vb. 1. v. îmbrăca. 2. v. dota.

ECHIPÁ vb. I. tr. A dota (o navă, o armată, un soldat etc.) cu cele necesare pentru o acțiune, o expediție, o călătorie etc. ♦ refl. A se pregăti pentru o acțiune; (p. ext.) a se îmbrăca. [< fr. équiper].

ECHIPÁ vb. I. tr. a dota (o navă, o armată, un soldat) cu cele necesare pentru o acțiune, o expediție, o călătorie. II. refl. a se pregăti pentru o acțiune; (p. ext.) a se îmbrăca. (< fr. équiper)

A ECHIPÁ ~éz tranz. 1) (nave, avioane, trupe militare) A prevedea cu echipament în vederea realizării unei acțiuni. 2) (întreprinderi, instalații etc.) A dota cu echipament. /<fr. équiper

A SE ECHIPÁ mă~éz intranz. A-și pune echipamentul necesar. /<fr. équiper

echipà v. a îngriji cu cele trebuincioase, a înarma militari, o corabie.

arată toate definițiile

Intrare: echipa
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) echipa echipare echipat echipând singular plural
echipea echipați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) echipez (să) echipez echipam echipai echipasem
a II-a (tu) echipezi (să) echipezi echipai echipași echipaseși
a III-a (el, ea) echipea (să) echipeze echipa echipă echipase
plural I (noi) echipăm (să) echipăm echipam echiparăm echipaserăm, echipasem*
a II-a (voi) echipați (să) echipați echipați echiparăți echipaserăți, echipaseți*
a III-a (ei, ele) echipea (să) echipeze echipau echipa echipaseră
ecuipa
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.
Intrare: echipat
echipat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular echipat echipatul echipa echipata
plural echipați echipații echipate echipatele
genitiv-dativ singular echipat echipatului echipate echipatei
plural echipați echipaților echipate echipatelor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)