2 intrări

23 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ECHIPÁT, -Ă, echipați, -te, adj. Prevăzut, înzestrat cu echipamentul sau cu instrumentele necesare. – V. echipa.

ECHIPÁT, -Ă, echipați, -te, adj. Prevăzut, înzestrat cu echipamentul sau cu instrumentele necesare. – V. echipa.

echipat, ~ă a [At: BARONZI, I. L. IV, 198 / Pl: ~ați, ~e / E: echipa] 1 (D. o navă, un avion, o armată etc.) Înzestrat cu cele necesare în vederea unei acțiuni, expediții etc. 2 Care și-a pus echipamentul (1). 3 (Pgn) Îmbrăcat. 4 Pregătit pentru o acțiune. 5 (D. întreprinderi, instalații etc.) Prevăzut cu echipamentul (2) necesar.

ECHIPÁT, -Ă, echipați, -te, adj. Prevăzut, înzestrat cu echipamentul necesar. Grupul celor patru se întorcea echipat de la pescuit. CAMIL PETRESCU, N. 88. ♦ (Despre soldați) Care poartă echipament de campanie. L-am văzut echipat în noaptea plecării de la 14 august. SAHIA, N. 22. ♦ Care este înzestrat cu dispozitivele și instrumentele necesare pentru o bună funcționare. Tun echipat. Tanc echipat.

ECHIPÁ, echipez, vb. I. Tranz. 1. A înzestra o navă, un avion, o armată, un soldat etc. cu cele necesare în vederea unei acțiuni, unei expediții etc. ♦ Refl. A-și pune echipamentul; p. gener. a se îmbrăca. 2. A dota cu echipament o întreprindere, o instalație etc. – Din fr. équiper.

echipá [At: NEGULICI / S și: (îvr) ecui~ / Pzi: ~péz / E: fr équiper] 1 vt A înzestra o navă, un avion, o armată etc. cu cele necesare în vederea unei acțiuni, a unei expediții etc. 2 vr A-și pune echipamentul (1). 3 vr (Pgn) A se îmbrăca. 4 vr A se pregăti pentru o acțiune. 5 vt (C.i. întreprinderi, instalații etc.) A dota cu echipament (2).

ECHIPÁ, echipez, vb. I. Tranz. 1. A înzestra o navă, un avion, o armată, un soldat etc. cu cele necesare în vederea unei acțiuni, unei călătorii etc. ♦ Refl. A-și pune echipamentul; p. gener. a se îmbrăca. 2. A dota cu echipament o întreprindere, o instalație etc. – Din fr. équiper.

ECHIPÁ, echipez, vb. I. Tranz. (Cu privire la o navă, o armată, un soldat etc.) A înzestra cu cele necesare în vederea unei acțiuni, a unei călătorii etc. Echipați-mă... că plec la bătălie. D. ZAMFIRESCU, R. 65. ◊ Refl. S-a echipat pentru excursie.

ECHIPÁ vb. I. tr. A dota (o navă, o armată, un soldat etc.) cu cele necesare pentru o acțiune, o expediție, o călătorie etc. ♦ refl. A se pregăti pentru o acțiune; (p. ext.) a se îmbrăca. [< fr. équiper].

ECHIPÁ vb. I. tr. a dota (o navă, o armată, un soldat) cu cele necesare pentru o acțiune, o expediție, o călătorie. II. refl. a se pregăti pentru o acțiune; (p. ext.) a se îmbrăca. (< fr. équiper)

A SE ECHIPÁ mă~éz intranz. A-și pune echipamentul necesar. /<fr. équiper

A ECHIPÁ ~éz tranz. 1) (nave, avioane, trupe militare) A prevedea cu echipament în vederea realizării unei acțiuni. 2) (întreprinderi, instalații etc.) A dota cu echipament. /<fr. équiper

echipà v. a îngriji cu cele trebuincioase, a înarma militari, o corabie.

*echipéz v. tr. (fr. équiper, var. din esquiper, d. esquipe, esquif, it. schifo, germ. schiff, corabie). Înzestrez cu cele necesare (haĭne, arme, unelte ș. a.).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

echipá (a ~) vb., ind. prez. 3 echipeáză

echipá vb., ind. prez. 1 sg. echipéz, 3 sg. și pl. echipeáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ECHIPAT adj. îmbrăcat, înveșmîntat, (înv.) învăscut. (Persoană ~.)

ECHIPÁ vb. 1. v. îmbrăca. 2. v. dota.

arată toate definițiile

Intrare: echipat
echipat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • echipat
  • echipatul
  • echipatu‑
  • echipa
  • echipata
plural
  • echipați
  • echipații
  • echipate
  • echipatele
genitiv-dativ singular
  • echipat
  • echipatului
  • echipate
  • echipatei
plural
  • echipați
  • echipaților
  • echipate
  • echipatelor
vocativ singular
plural
Intrare: echipa
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • echipa
  • echipare
  • echipat
  • echipatu‑
  • echipând
  • echipându‑
singular plural
  • echipea
  • echipați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • echipez
(să)
  • echipez
  • echipam
  • echipai
  • echipasem
a II-a (tu)
  • echipezi
(să)
  • echipezi
  • echipai
  • echipași
  • echipaseși
a III-a (el, ea)
  • echipea
(să)
  • echipeze
  • echipa
  • echipă
  • echipase
plural I (noi)
  • echipăm
(să)
  • echipăm
  • echipam
  • echiparăm
  • echipaserăm
  • echipasem
a II-a (voi)
  • echipați
(să)
  • echipați
  • echipați
  • echiparăți
  • echipaserăți
  • echipaseți
a III-a (ei, ele)
  • echipea
(să)
  • echipeze
  • echipau
  • echipa
  • echipaseră
ecuipa
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

echipat

  • 1. Prevăzut, înzestrat cu echipamentul sau cu instrumentele necesare.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: îmbrăcat (adj.) antonime: dezechipat attach_file 2 exemple
    exemple
    • Grupul celor patru se întorcea echipat de la pescuit. CAMIL PETRESCU, N. 88.
      surse: DLRLC
    • Tun echipat. Tanc echipat.
      surse: DLRLC
    • 1.1. (Despre soldați) Care poartă echipament de campanie.
      exemple
      • L-am văzut echipat în noaptea plecării de la 14 august. SAHIA, N. 22.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi echipa
    surse: DEX '98 DEX '09

echipa ecuipa

  • 1. A înzestra o navă, un avion, o armată, un soldat etc. cu cele necesare în vederea unei acțiuni, unei expediții etc.
    surse: DEX '09 DLRLC DN sinonime: dota antonime: dezechipa attach_file 2 exemple
    exemple
    • Echipați-mă... că plec la bătălie. D. ZAMFIRESCU, R. 65.
      surse: DLRLC
    • reflexiv S-a echipat pentru excursie.
      surse: DLRLC
    • 1.1. reflexiv A-și pune echipamentul.
      surse: DEX '09 DEX '98
  • 2. A dota cu echipament o întreprindere, o instalație etc.
    surse: DEX '98 DEX '09

etimologie: