ECHIPA, echipez, vb. I. Tranz. 1. A înzestra o navă, un avion, o armată, un soldat etc. cu cele necesare în vederea unei acțiuni, unei expediții etc. ♦ Refl. A-și pune echipamentul; p. gener. a se îmbrăca. 2. A dota cu echipament o întreprindere, o instalație etc. – Din fr. équiper.

echipa [At: NEGULICI / S și: (îvr) ecui~ / Pzi: ~pez / E: fr équiper] 1 vt A înzestra o navă, un avion, o armată etc. cu cele necesare în vederea unei acțiuni, a unei expediții etc. 2 vr A-și pune echipamentul (1). 3 vr (Pgn) A se îmbrăca. 4 vr A se pregăti pentru o acțiune. 5 vt (C.i. întreprinderi, instalații etc.) A dota cu echipament (2).

ECHIPA, echipez, vb. I. Tranz. 1. A înzestra o navă, un avion, o armată, un soldat etc. cu cele necesare în vederea unei acțiuni, unei călătorii etc. ♦ Refl. A-și pune echipamentul; p. gener. a se îmbrăca. 2. A dota cu echipament o întreprindere, o instalație etc. – Din fr. équiper.

ECHIPA, echipez, vb. I. Tranz. (Cu privire la o navă, o armată, un soldat etc.) A înzestra cu cele necesare în vederea unei acțiuni, a unei călătorii etc. Echipați-mă... că plec la bătălie. D. ZAMFIRESCU, R. 65. ◊ Refl. S-a echipat pentru excursie.

ECHIPA vb. I. tr. A dota (o navă, o armată, un soldat etc.) cu cele necesare pentru o acțiune, o expediție, o călătorie etc. ♦ refl. A se pregăti pentru o acțiune; (p. ext.) a se îmbrăca. [< fr. équiper].

ECHIPA vb. I. tr. a dota (o navă, o armată, un soldat) cu cele necesare pentru o acțiune, o expediție, o călătorie. II. refl. a se pregăti pentru o acțiune; (p. ext.) a se îmbrăca. (< fr. équiper)

A ECHIPA ~ez tranz. 1) (nave, avioane, trupe militare) A prevedea cu echipament în vederea realizării unei acțiuni. 2) (întreprinderi, instalații etc.) A dota cu echipament. /<fr. équiper

A SE ECHIPA mă~ez intranz. A-și pune echipamentul necesar. /<fr. équiper

echipà v. a îngriji cu cele trebuincioase, a înarma militari, o corabie.

echipă sf [At: BARCIANU / V: (îvr) ecui~ / Pl: ~pe / E: fr équipe] 1 Grup de oameni care, sub conducerea unui șef, îndeplinesc în același timp o muncă sau o acțiune comună. 2 Grup de sportivi constituit într-o formație, în cadrul căruia se antrenează, sub conducerea unui specialist, și participă la competiții. 3 (Îs) Spirit de ~ Legătură spirituală între membrii unei echipe (1-2), care stă la baza conlucrării lor. 4 Fiecare dintre cele două formații care își dispută un meci (de fotbal, baschet, hochei, polo etc.).

ecuipa v vz echipa

ECHIPĂ, echipe, s. f. (De obicei cu determinări indicînd domeniul de activitate sau calitatea participanților) Grup de oameni care, sub conducerea unui șef, îndeplinesc în același timp o muncă sau o acțiune comună. Dansurile noi prezentate de echipele artistice de amatori ridică o serie de probleme deosebit de importante a căror rezolvare va duce în viitor la dezvoltarea noului în coregrafia noastră. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 373, 2/2. Era în fruntea întrecerii pe echipă. DUMITRIU, V. L. 123. O echipă de muncitori a înaintat pe punțile de lemn. SAHIA, N. 34. ◊ Echipă volantă v. volant. Spirit de echipă = sentiment de solidaritate dezvoltat între membrii aceluiași grup. ♦ (Sport) Grup de sportivi constituit într-o anumită formație, care activează într-o ramură a sportului. Echipa de fotbal a R.P.R.

ECHIPĂ s.f. Grup de oameni care lucrează împreună, fiind conduși de un șef. ♦ Grup, formație sportivă care activează ca un tot într-o ramură a sportului. [< fr. équipe].

ECHIPĂ s. f. 1. grup de oameni care lucrează împreună, conduși de un șef. 2. formație sportivă care activează ca un tot într-o ramură a sportului. (< fr. équipe)

echipă-fanion s. f. (sport) Echipă de frunte ◊ „O.C. [...] un sportiv care luminează sufletele iubitorilor vechii echipe fanion a Ardealului – Universitatea Cluj.” Fl. 5 X 84 p. 24. ◊ „[...] fiind vorba de echipe fanion, eforturile trebuiau conjugate.” Fl. 20 I 89 p. 23; v. și I.B. 22 X 86 p. 7 (din echipă + fanion)

ECHIPĂ ~e f. 1) Grup de oameni care îndeplinesc o acțiune comună sub conducerea unui șef. ~ de pompieri. 2) Grup de sportivi care se antrenează și participă la competiții împreună. ~ de volei. [G.-D. echipei] /<fr. équipe

echipă f. lucrători cari execută împreună o lucrare specială: șef de echipă (= fr. equipe).

*echípă f., pl. e (fr. équipe). Ceată de lucrătorĭ aplicațĭ la aceĭașĭ lucrare: șef de echipă.

*echipéz v. tr. (fr. équiper, var. din esquiper, d. esquipe, esquif, it. schifo, germ. schiff, corabie). Înzestrez cu cele necesare (haĭne, arme, unelte ș. a.).

echipa (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. echipez, 3 echipează; conj. prez. 1 sg. să echipez, 3 să echipeze

echipa (a ~) vb., ind. prez. 3 echipează

echipa vb., ind. prez. 1 sg. echipez, 3 sg. și pl. echipează

echipă s. f., g.-d. art. echipei; pl. echipe

echipă s. f., g.-d. art. echipei; pl. echipe

echipă s. f., g.-d. art. echipei; pl. echipe

ECHIPA vb. 1. v. îmbrăca. 2. v. dota.

ECHIPA vb. 1. a se îmbrăca, a se înveșmînta, (înv. și reg.) a se învește. (Vă rog să vă ~ și să mergem.) 2. a dota, a înzestra, a prevedea, a utila, (înv.) a provedea. (A ~ o uzină cu cele necesare.)

A echipa ≠ a dezechipa

ECHIPĂ s. (SPORT) formație, (englezism) team. (O ~ de fotbal.)

ECHIPĂ s. formație. (O ~ sportivă.)

echipă (echipe), s. f. – Grup de oameni care, sub conducerea unui șef, îndeplinesc o acțiune comună. Fr. équipe. – Der. (din fr.) echipaj, s. n. (echipă, formație; înv., trăsură; totalitatea personalului de conducere și deservire a unei nave, a unui avion); echipament, s. n.; echipa, vb.

ECHIPĂ DE GAZE grup de persoane specializate în umplerea aerostatelor cu gaz.

echipa, echipez v. r. (eufem.) a îmbrăca uniforma de pușcăriaș.