2 intrări

30 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

ECHÍPĂ, echipe, s. f. Grup de oameni care, sub conducerea unui șef, îndeplinesc în același timp o muncă sau o acțiune comună. ◊ Spirit de echipă = legătură spirituală între membrii unei echipe, care stă la baza conlucrării lor. ♦ Grup de sportivi constituit într-o formație, în cadrul căreia se antrenează, sub conducerea unui specialist, și participă la competiții. ♦ Fiecare dintre cele două formații care își dispută un meci (de fotbal, baschet, hochei, polo etc.). – Din fr. équipe.

ECHÍPĂ, echipe, s. f. Grup de oameni care, sub conducerea unui șef, îndeplinesc în același timp o muncă sau o acțiune comună. ◊ Spirit de echipă = legătură spirituală între membrii unei echipe, care stă la baza conlucrării lor. ♦ Grup de sportivi constituit într-o formație, în cadrul căreia se antrenează, sub conducerea unui specialist, și participă la competiții. ♦ Fiecare dintre cele două formații care își dispută un meci (de fotbal, baschet, hochei, polo etc.). – Din fr. équipe.

ECHÍPĂ, echipe, s. f. (De obicei cu determinări indicînd domeniul de activitate sau calitatea participanților) Grup de oameni care, sub conducerea unui șef, îndeplinesc în același timp o muncă sau o acțiune comună. Dansurile noi prezentate de echipele artistice de amatori ridică o serie de probleme deosebit de importante a căror rezolvare va duce în viitor la dezvoltarea noului în coregrafia noastră. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 373, 2/2. Era în fruntea întrecerii pe echipă. DUMITRIU, V. L. 123. O echipă de muncitori a înaintat pe punțile de lemn. SAHIA, N. 34. ◊ Echipă volantă v. volant. Spirit de echipă = sentiment de solidaritate dezvoltat între membrii aceluiași grup. ♦ (Sport) Grup de sportivi constituit într-o anumită formație, care activează într-o ramură a sportului. Echipa de fotbal a R.P.R.

echípă s. f., g.-d. art. echípei; pl. echípe

echípă s. f., g.-d. art. echípei; pl. echípe

ECHÍPĂ s. (SPORT) formație, (englezism) team. (O ~ de fotbal.)

ECHÍPĂ s.f. Grup de oameni care lucrează împreună, fiind conduși de un șef. ♦ Grup, formație sportivă care activează ca un tot într-o ramură a sportului. [< fr. équipe].

ECHÍPĂ s. f. 1. grup de oameni care lucrează împreună, conduși de un șef. 2. formație sportivă care activează ca un tot într-o ramură a sportului. (< fr. équipe)

echípă (echípe), s. f. – Grup de oameni care, sub conducerea unui șef, îndeplinesc o acțiune comună. Fr. équipe.Der. (din fr.) echipaj, s. n. (echipă, formație; înv., trăsură; totalitatea personalului de conducere și deservire a unei nave, a unui avion); echipament, s. n.; echipa, vb.

ECHÍPĂ ~e f. 1) Grup de oameni care îndeplinesc o acțiune comună sub conducerea unui șef. ~ de pompieri. 2) Grup de sportivi care se antrenează și participă la competiții împreună. ~ de volei. [G.-D. echipei] /<fr. équipe

echipă f. lucrători cari execută împreună o lucrare specială: șef de echipă (= fr. equipe).

*echípă f., pl. e (fr. équipe). Ceată de lucrătorĭ aplicațĭ la aceĭașĭ lucrare: șef de echipă.

ECHIPÁ, echipez, vb. I. Tranz. 1. A înzestra o navă, un avion, o armată, un soldat etc. cu cele necesare în vederea unei acțiuni, unei expediții etc. ♦ Refl. A-și pune echipamentul; p. gener. a se îmbrăca. 2. A dota cu echipament o întreprindere, o instalație etc. – Din fr. équiper.

ECHIPÁ, echipez, vb. I. Tranz. 1. A înzestra o navă, un avion, o armată, un soldat etc. cu cele necesare în vederea unei acțiuni, unei călătorii etc. ♦ Refl. A-și pune echipamentul; p. gener. a se îmbrăca. 2. A dota cu echipament o întreprindere, o instalație etc. – Din fr. équiper.

ECHIPÁ, echipez, vb. I. Tranz. (Cu privire la o navă, o armată, un soldat etc.) A înzestra cu cele necesare în vederea unei acțiuni, a unei călătorii etc. Echipați-mă... că plec la bătălie. D. ZAMFIRESCU, R. 65. ◊ Refl. S-a echipat pentru excursie.

echipá (a ~) vb., ind. prez. 3 echipeáză

echipá vb., ind. prez. 1 sg. echipéz, 3 sg. și pl. echipeáză

ECHIPÁ vb. 1. v. îmbrăca. 2. v. dota.

ECHIPÁ vb. I. tr. A dota (o navă, o armată, un soldat etc.) cu cele necesare pentru o acțiune, o expediție, o călătorie etc. ♦ refl. A se pregăti pentru o acțiune; (p. ext.) a se îmbrăca. [< fr. équiper].

Intrare: echipă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular echi echipa
plural echipe echipele
genitiv-dativ singular echipe echipei
plural echipe echipelor
vocativ singular
plural
Intrare: echipa
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) echipa echipare echipat echipând singular plural
echipea echipați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) echipez (să) echipez echipam echipai echipasem
a II-a (tu) echipezi (să) echipezi echipai echipași echipaseși
a III-a (el, ea) echipea (să) echipeze echipa echipă echipase
plural I (noi) echipăm (să) echipăm echipam echiparăm echipaserăm, echipasem*
a II-a (voi) echipați (să) echipați echipați echiparăți echipaserăți, echipaseți*
a III-a (ei, ele) echipea (să) echipeze echipau echipa echipaseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)