2 intrări

23 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ECHILIBRÁT, -Ă, echilibrați, -te, adj. 1. Care se află în stare de echilibru. ♦ (Despre două valori, prețuri, bugete) Just proporționat unul față de altul. 2. Fig. (Despre oameni) Cumpănit, ponderat, chibzuit. – V. echilibra. Cf. fr. équilibré.

ECHILIBRÁT, -Ă, echilibrați, -te, adj. 1. Care se află în stare de echilibru. ♦ (Despre două valori, prețuri, bugete) Just proporționat unul față de altul. 2. Fig. (Despre oameni) Cumpănit, ponderat, chibzuit. – V. echilibra. Cf. fr. équilibré.

echilibrat, ~ă a [At: PONTBRIANT, D. / Pl: ~ați, ~e / E: echilibra] 1 Care se află în stare de echilibru (1). 2 (D. două sau mai multe măsuri, mărimi, valori etc. ori d. părți componente ale unui tot) Care sunt în proporție justă sau egală una cu alta Cf armonios. 3 (D. oameni și manifestări ale lor) Care manifestă cumpătare, măsură, moderație, sobrietate Si: cumpătat, măsurat2, moderat, ponderat Cf ordonat, rațional, sobru.

ECHILIBRÁT, -Ă, echilibrați, -te, adj. 1. Care se află în stare de echilibru; cumpănit. Cîntarele trebuie să fie perfect echilibrate pentru a cîntări bine. ♦ (Despre buget) Care are suma totală a veniturilor egală cu suma totală a cheltuielilor. 2. Fig. (Despre oameni) Cumpănit, ponderat, cu măsură.

ECHILIBRÁT, -Ă adj. 1. Care se află în stare de echilibru. ♦ (Despre două valori, prețuri, bugete) Just proporționat. 2. (Fig.; despre oameni) Cumpănit, ponderat. [< echilibra].

ECHILIBRÁT, -Ă adj. 1. în stare de echilibru. ◊ (despre valori, prețuri, bugete) just proporționat. 2. (fig.; despre oameni) cumpănit, ponderat. (< echilibra)

ECHILIBRÁT ~tă (~ți, ~te) 1) Care ține de echilibru; propriu echilibrului. 2) Care se află în stare de echilibru. 3) fig. (despre persoane sau despre manifestările lor) Care vădește cumpătare; sobru; auster; cumpătat. 4) (despre valori, prețuri, bugete) Care este proporționat unul față de altul. /v. a echilibra

ECHILIBRÁ, echilibrez, vb. I. Tranz. și refl. A aduce sau a fi în stare de echilibru; a (se) cumpăni. ♦ Tranz. A face ca două valori, prețuri, bugete etc. să fie în proporție justă una față de cealaltă. – Din fr. équilibrer.

ECHILIBRÁ, echilibrez, vb. I. Tranz. și refl. A aduce sau a fi în stare de echilibru; a (se) cumpăni. ♦ Tranz. A face ca două valori, prețuri, bugete etc. să fie în proporție justă una față de cealaltă. – Din fr. équilibrer.

ECHILIBRÁ, echilibrez, vb. I. Tranz. A pune, a ține, a aduce în stare de echilibru; a cumpăni. Forța A poate echilibra forța B. Refl. Ca să se echilibreze, mă apuca de braț. IBRĂILEANU, A. 156. ♦ (Cu privire la valori, prețuri, bugete etc.) A face ca două lucruri să fie în proporție justă unul față de altul. Am echilibrat cheltuielile și veniturile.

ECHILIBRÁ vb. I. tr. A pune, a ține în echilibru. ♦ A fixa proporțiile juste dintre două sau mai multe lucruri, situații etc. ♦ A face ca veniturile dintr-un buget să fie (aproape) egale cu cheltuielile. [Cf. fr. équilibrer].

ECHILIBRÁ vb. 1. tr., refl. a (se) ține în echilibru, a (se) cumpăni. II. tr. 1. a efectua o echilibrare. 2. a face ca veniturile dintr-un buget să fie egale cu cheltuielile. (< fr. équilibrer)

A SE ECHILIBRÁ mă ~éz intranz. A ajunge în stare de echilibru; a se cumpăni. [Sil. e-chi-li-bra] /<fr. équilibrer

A ECHILIBRÁ ~éz tranz. 1) A face să se echilibreze; a aduce în stare de echilibru; a cumpăni. 2) (valori, prețuri, bugete) A proporționa egal. [Sil. e-chi-li-bra] /<fr. équilibrer

echilibrà v. a pune sau a ținea în echilibru.

*echilibréz v. tr. (lat. aequilíbro, -áre). Cumpănesc, pun în echilibru: a echilibra o balanță. Fig. Om echilibrat, om cu minte sănătoasă.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

echilibrát adj. m., pl. echilibráți; f. sg. echilibrátă, pl. echilibráte

echilibrá (a ~) (-li-bra-) vb., ind. prez. 3 echilibreáză

echilibrá vb. (sil. -bra), ind. prez. 1 sg. echilibréz, 3 sg. și pl. echilibreáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ECHILIBRÁT adj. 1. v. armonios. 2. v. calculat. 3. cuminte, cumpănit, rațional, rezonabil, (înv.) rezonat. (Un om ~.) 4. v. cumpătat.

ECHILIBRAT adj. 1. armonios, concordant, proporționat, regulat, simetric. (Un ansamblu ~.) 2. calculat, chibzuit, cumpănit, cumpătat, înfrînat, măsurat, moderat, ponderat, socotit, (prin vestul Transilv.) samalit. (Duce o viață ~.) 3. cuminte, cumpănit, rațional, rezonabil, (înv.) rezonat. (Un om ~.) 4. astîmpărat, așezat, chibzuit, cuminte, cumințit, cumpătat, domolit, liniștit, potolit, reținut, rezervat, serios, sobru, stăpînit, temperat. (Om ~.)

Echilibrat ≠ dezechilibrat

arată toate definițiile

Intrare: echilibrat
echilibrat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • echilibrat
  • echilibratul
  • echilibratu‑
  • echilibra
  • echilibrata
plural
  • echilibrați
  • echilibrații
  • echilibrate
  • echilibratele
genitiv-dativ singular
  • echilibrat
  • echilibratului
  • echilibrate
  • echilibratei
plural
  • echilibrați
  • echilibraților
  • echilibrate
  • echilibratelor
vocativ singular
plural
Intrare: echilibra
  • silabație: -li-bra
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • echilibra
  • echilibrare
  • echilibrat
  • echilibratu‑
  • echilibrând
  • echilibrându‑
singular plural
  • echilibrea
  • echilibrați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • echilibrez
(să)
  • echilibrez
  • echilibram
  • echilibrai
  • echilibrasem
a II-a (tu)
  • echilibrezi
(să)
  • echilibrezi
  • echilibrai
  • echilibrași
  • echilibraseși
a III-a (el, ea)
  • echilibrea
(să)
  • echilibreze
  • echilibra
  • echilibră
  • echilibrase
plural I (noi)
  • echilibrăm
(să)
  • echilibrăm
  • echilibram
  • echilibrarăm
  • echilibraserăm
  • echilibrasem
a II-a (voi)
  • echilibrați
(să)
  • echilibrați
  • echilibrați
  • echilibrarăți
  • echilibraserăți
  • echilibraseți
a III-a (ei, ele)
  • echilibrea
(să)
  • echilibreze
  • echilibrau
  • echilibra
  • echilibraseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

echilibrat

  • 1. Care se află în stare de echilibru.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: cumpănit antonime: dezechilibrat un exemplu
    exemple
    • Cântarele trebuie să fie perfect echilibrate pentru a cântări bine.
      surse: DLRLC
    • 1.1. (Despre două valori, prețuri, bugete) Just proporționat unul față de altul.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
  • 2. figurat Despre oameni:
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: chibzuit cumpănit ponderat

etimologie:

echilibra

  • 1. A aduce sau a fi în stare de echilibru; a (se) cumpăni.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: cumpăni antonime: dezechilibra 2 exemple
    exemple
    • Forța A poate echilibra forța B.
      surse: DLRLC
    • Ca să se echilibreze, mă apuca de braț. IBRĂILEANU, A. 156.
      surse: DLRLC
    • 1.1. tranzitiv A face ca două valori, prețuri, bugete etc. să fie în proporție justă una față de cealaltă.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN un exemplu
      exemple
      • Am echilibrat cheltuielile și veniturile.
        surse: DLRLC

etimologie: