EBULIOSCOPIE s. f. Metodă fizico-chimică de determinare a maselor moleculare ale componentelor dizolvate dintr-o soluție, pe baza proprietății soluțiilor de a fierbe la temperaturi mai ridicate decât dizolvantul pur. [Pr.: -li-o-] – Din fr. ébullioscopie. corectat(ă)

ebulioscopie sf [At: MACAROVICI, CH. 74 / P: ~li-o~ / Pl: ~ii / E: fr ébullioscopie] Metodă fizico-chimică de determinare a maselor moleculare ale componentelor dizolvate într-o soluție, care se bazează pe proprietatea soluțiilor de a fierbe la temperaturi mai ridicate decât dizolvantul pur Si: ebuliometrie.

EBULIOSCOPIE, s. f. Metodă fizico-chimică de determinare a maselor moleculare ale componentelor dizolvate dintr-o soluție, care se bazează pe proprietatea soluțiilor de a fierbe la temperaturi mai înalte decât dizolvantul pur. [Pr.: -li-o-] – Din fr. ébullioscopie.

EBULIOSCOPIE s.f. Ebuliometrie. [Gen. -iei. / < fr. ébullioscopie].

EBULIOSCOPIE s. f. metodă de determinare a temperaturilor de fierbere; ebuliometrie. (< fr. ébullioscopie)

!ebulioscopie (desp. -li-os-co-/-o-sco-) s. f., art. ebulioscopia, g.-d. art. ebulioscopiei; pl. ebulioscopii, art. ebulioscopiile (desp. -pi-i-)

!ebulioscopie (-li-os-co-/-o-sco-) s. f., art. ebulioscopia, g.-d. ebulioscopii, art. ebulioscopiei

ebulioscopie s. f. (sil. -li-o-; mf. -sco-), art. ebulioscopia, g.-d. ebulioscopii, art. ebulioscopiei

EBULIO- „fierbere, ebuliție”. ◊ L. ebullio, ire „a clocoti, a fierbe” > fr. ébullio-, germ. id., engl. id. > rom. ebulio-. □ ~metrie (v. -metrie₁), s. f., ebulioscopie*; ~metru (v. -metru₁), s. n., aparat pentru determinarea conținutului de alcool al unui lichid prin stabilirea punctului său de fierbere; sin. ebulioscop; ~scop (v. -scop), s. n., ebuliometru*; ~scopie (v. -scopie), s. f., metodă de determinare a greutății moleculare pe baza temperaturii de fierbere; sin. ebuliometrie.