14 definiții pentru ebonită ebonit

ebonítă sf [At: ENC. ROM. / V: ebonít sn / Pl: ~e / E: fr ébonite] 1 Produs de vulcanizare a cauciucului natural, cu un conținut ridicat de sulf legat, folosit ca material electroizolator și anticorosiv. 2 (Lpl) Varietăți de ebonită (1).

EBONÍTĂ s. f. Material plastic obținut prin vulcanizarea cauciucului cu sulf și având, pentru proprietățile sale electroizolante și anticorozive, numeroase utilizări în industrie. [Var.: ebonít s. n.] – Din fr. ébonite.

EBONÍTĂ, ebonite, s. f. Material plastic obținut de obicei prin vulcanizarea cauciucului cu sulf și având, pentru proprietățile sale electroizolante și anticorosive, numeroase întrebuințări în industrie. [Var.: ebonít s. n.] – Din fr. ébonite.

EBONÍTĂ s. f. Material solid obținut prin vulcanizarea cauciucului cu sulf în proporție de 25-32 % și folosit în electrotehnică și în alte ramuri ale industriei. La capătul firului, din nevăzut, răspunsul a venit atît de repede și irevocabil, încît s-ar fi spus că omul pîndea de mult cu pîlnia de ebonită în ureche, așteptînd. C. PETRESCU, C. V. 263.

ebonítă s. f., g.-d. art. ebonítei

ebonítă s. f., g.-d. art. ebonítei

EBONÍTĂ s.f. Material solid obținut prin vulcanizarea cauciucului cu sulf. [Var. ebonit s.n. / < fr. ébonite].

EBONÍTĂ s. f. material electroizolant și anticorosiv solid, obținut prin vulcanizarea cauciucului cu sulf. (< fr. ébonite)

EBONÍTĂ f. Produs solid electroizolant și anticorosiv, obținut prin vulcanizarea cauciucului natural cu sulf, având diferite întrebuințări în industrie. [G.-D. ebonitei] /<fr. ébonite

*ebonítă f., pl. e. Caucĭuc vulcanizat cu de treĭ orĭ maĭ multă pucĭoasă de cît [!] obișnuitu caucĭuc vulcanizat, care dă o substanță de aspectu cornuluĭ și din care se fac peptenĭ [!], mînere de cuțite, izolatoare electrice, bile de biliard și fel de fel de obĭecte (Descoperit de Goodyear).

EBONÍT s. n. v. ebonită.

EBONÍT s.n. v. ebonită.

Intrare: ebonită
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular eboni ebonita
plural ebonite ebonitele
genitiv-dativ singular ebonite ebonitei
plural ebonite ebonitelor
vocativ singular
plural
ebonit
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular ebonit ebonitul
plural ebonite ebonitele
genitiv-dativ singular ebonit ebonitului
plural ebonite ebonitelor
vocativ singular
plural