2 intrări
7 definiții
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ebluisare sf [At: DN3 / Pl: ~sări / E: ebluisa] (Frr) Orbire.
EBLUISÁRE s.f. (Franțuzism) Acțiunea de a ebluisa; întunecare (momentană) a vederii; orbire. [Pron. -blu-i-. / < ebluisa].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ebluisa vt [At: DN3 / Pzi: ~séz / E: fr éblouir] (Frr; d. surse de lumină) A orbi.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
EBLUISÁ vb. I. tr. (Franțuzism) A întuneca vederea, a orbi (datorită unei străluciri prea mari). [Pron. blu-i-. / cf. fr. éblouir].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
EBLUISÁ vb. tr. 1. (despre lumină) a întuneca vederea, a orbi, a lua ochii (datorită unei străluciri prea mari). 2. (fig.) a uimi, a surprinde, a ului. (după fr. éblouir)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
ebluisáre s. f. (sil. -blu-i-), g.-d. art. ebluisării; pl. ebluisări
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ebluisá vb. (sil. -blu-i-), ind. prez. 1 sg. ebluiséz, 3 sg. și pl. ebluiseáză
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
- silabație: -blu-i-
| substantiv feminin (F113) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
- silabație: -blu-i-
| verb (VT201) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
| plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
| ||