2 intrări

13 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

eșantionare sf [At: DN3 / P: ~ti-o~ / Pl: ~nări / E: eșantiona] 1-2 Alegere a eșantioanelor (1-2) Si: eșantionaj (1-2), eșantionat1 (1-2). 3 Stabilire a persoanelor care vor fi interogate în cursul unei anchete sociologice, pentru a obține un rezultat reprezentativ Si: eșantionaj (3), eșantionat1 (3). 4 Alegere a indivizilor caracteristici unei rase, unui grup etc. reprezentând ceea ce este esențial. Si: eșantionaj (4), eșantionat1 (4).

EȘANTIONÁRE, eșantionări, s. f. Acțiunea de a eșantiona. [Pr.: -ti-o-] – V. eșantiona.

EȘANTIONÁRE, eșantionări, s. f. Acțiunea de a eșantiona. [Pr.: -ti-o-] – V. eșantiona.

EȘANTIONÁRE s.f. Acțiunea de a eșantiona; selecție, sondaj; eșantionaj. [Pron. -ti-o-. / < eșantiona].

eșantiona vt [At: DN3 / P: ~ti-o~ / Pzi: ~nez / E: fr échantillonner] 1-2 A alege eșantioane (1-2). 3 A stabili persoanele care vor fi interogate în cursul unei anchete sociologice, pentru a obține un rezultat reprezentativ. 4 A alege indivizi caracteristici unei rase, unui grup etc. reprezentând ceea ce este esențial.

EȘANTIONÁ, eșantionez, vb. I. Tranz. 1. (Rad.) A lua mostre la intervale prestabilite dintr-un semnal, în vederea unor procesări ulterioare. 2. A alege persoanele reprezentative (statistic) care urmează a fi anchetate într-o investigație (sociologică). [Pr.: -ti-o-] – Din fr. échantillonner.

EȘANTIONÁ, eșantionez, vb. I. Tranz. 1. (Rad.) A lua mostre la intervale prestabilite dintr-un semnal, în vederea unor procesări ulterioare. 2. A alege persoanele reprezentative (statistic) care urmează a fi anchetate într-o investigație (sociologică). [Pr.: -ti-o-] – Din fr. échantillonner.

EȘANTIONÁ vb. I. tr. 1. A verifica, a confrunta (măsurile, greutățile) cu etalonul. ♦ A tăia un eșantion. 2. A alege persoanele care vor fi interogate în cursul unei anchete prin sondaj, urmărind să se obțină un rezultat reprezentativ, ca și când ar fi interogată întreaga colectivitate. [Pron. -ti-o-. / < fr. échantillonner].

EȘANTIONÁ vb. tr. 1. a confrunta eșantionul cu etalonul. 2. a alege persoanele reprezentative statistic care urmează a fi supuse unei anchete prin sondaj. 3. a lua eșantioane (1) la intervale prestabilite. (< fr. échantillonner)

A EȘANTIONÁ ~éz tranz. (măsuri, greutăți) A confrunta cu eșantionul. /<fr. échantilloner


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

*eșantionáre (-ti-o-) s. f., g.-d. art. eșantionắrii; pl. eșantionắri

eșantionáre s. f. (sil. -ti-o-), pl. eșantionări

*eșantioná (a ~) (-ti-o-) vb., ind. prez. 3 eșantioneáză

eșantioná vb., ind. prez. 1 sg. eșantionéz, 3 sg. și pl. eșantioneáză


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

EȘANTIONÁRE (după fr.) s. f. (NAV.) Dimensionarea elementelor principale ale construcției unei nave pe baza prescripțiilor unui registru naval, conform dimensiunilor acesteia și condițiilor ei de încărcare.

Intrare: eșantionare
eșantionare substantiv feminin
  • silabație: -ti-o-
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • eșantionare
  • eșantionarea
plural
  • eșantionări
  • eșantionările
genitiv-dativ singular
  • eșantionări
  • eșantionării
plural
  • eșantionări
  • eșantionărilor
vocativ singular
plural
Intrare: eșantiona
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • eșantiona
  • eșantionare
  • eșantionat
  • eșantionatu‑
  • eșantionând
  • eșantionându‑
singular plural
  • eșantionea
  • eșantionați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • eșantionez
(să)
  • eșantionez
  • eșantionam
  • eșantionai
  • eșantionasem
a II-a (tu)
  • eșantionezi
(să)
  • eșantionezi
  • eșantionai
  • eșantionași
  • eșantionaseși
a III-a (el, ea)
  • eșantionea
(să)
  • eșantioneze
  • eșantiona
  • eșantionă
  • eșantionase
plural I (noi)
  • eșantionăm
(să)
  • eșantionăm
  • eșantionam
  • eșantionarăm
  • eșantionaserăm
  • eșantionasem
a II-a (voi)
  • eșantionați
(să)
  • eșantionați
  • eșantionați
  • eșantionarăți
  • eșantionaserăți
  • eșantionaseți
a III-a (ei, ele)
  • eșantionea
(să)
  • eșantioneze
  • eșantionau
  • eșantiona
  • eșantionaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)