opțiuni
  • info

2 intrări

15 definiții

din care

Explicative DEX

EȘANTIONARE, eșantionări, s. f. Acțiunea de a eșantiona. [Pr.: -ti-o-] – V. eșantiona.

EȘANTIONARE, eșantionări, s. f. Acțiunea de a eșantiona. [Pr.: -ti-o-] – V. eșantiona.

eșantionare sf [At: DN3 / P: ~ti-o~ / Pl: ~nări / E: eșantiona] 1-2 Alegere a eșantioanelor (1-2) Si: eșantionaj (1-2), eșantionat1 (1-2). 3 Stabilire a persoanelor care vor fi interogate în cursul unei anchete sociologice, pentru a obține un rezultat reprezentativ Si: eșantionaj (3), eșantionat1 (3). 4 Alegere a indivizilor caracteristici unei rase, unui grup etc. reprezentând ceea ce este esențial. Si: eșantionaj (4), eșantionat1 (4).

EȘANTIONARE s.f. Acțiunea de a eșantiona; selecție, sondaj; eșantionaj. [Pron. -ti-o-. / < eșantiona].

EȘANTIONA, eșantionez, vb. I. Tranz. 1. (Rad.) A lua mostre la intervale prestabilite dintr-un semnal, în vederea unor procesări ulterioare. 2. A alege persoanele reprezentative (statistic) care urmează a fi anchetate într-o investigație (sociologică). [Pr.: -ti-o-] – Din fr. échantillonner.

EȘANTIONA, eșantionez, vb. I. Tranz. 1. (Rad.) A lua mostre la intervale prestabilite dintr-un semnal, în vederea unor procesări ulterioare. 2. A alege persoanele reprezentative (statistic) care urmează a fi anchetate într-o investigație (sociologică). [Pr.: -ti-o-] – Din fr. échantillonner.

eșantiona vt [At: DN3 / P: ~ti-o~ / Pzi: ~nez / E: fr échantillonner] 1-2 A alege eșantioane (1-2). 3 A stabili persoanele care vor fi interogate în cursul unei anchete sociologice, pentru a obține un rezultat reprezentativ. 4 A alege indivizi caracteristici unei rase, unui grup etc. reprezentând ceea ce este esențial.

EȘANTIONA vb. I. tr. 1. A verifica, a confrunta (măsurile, greutățile) cu etalonul. ♦ A tăia un eșantion. 2. A alege persoanele care vor fi interogate în cursul unei anchete prin sondaj, urmărind să se obțină un rezultat reprezentativ, ca și cînd ar fi interogată întreaga colectivitate. [Pron. -ti-o-. / < fr. échantillonner].

EȘANTIONA vb. tr. 1. a confrunta eșantionul cu etalonul. 2. a alege persoanele reprezentative statistic care urmează a fi supuse unei anchete prin sondaj. 3. a lua eșantioane (1) la intervale prestabilite. (< fr. échantillonner)

A EȘANTIONA ~ez tranz. (măsuri, greutăți) A confrunta cu eșantionul. /<fr. échantilloner

Ortografice DOOM

eșantionare (desp. -ti-o-) s. f., g.-d. art. eșantionării; pl. eșantionări

*eșantionare (-ti-o-) s. f., g.-d. art. eșantionării; pl. eșantionări

eșantionare s. f. (sil. -ti-o-), pl. eșantionări

eșantiona (a ~) (desp. -ti-o-) vb., ind. prez. 1 sg. eșantionez, 3 eșantionează; conj. prez. 1 sg. să eșantionez, 3 să eșantioneze

*eșantiona (a ~) (-ti-o-) vb., ind. prez. 3 eșantionează

eșantiona vb., ind. prez. 1 sg. eșantionez, 3 sg. și pl. eșantionează

Enciclopedice

EȘANTIONÁRE (după fr.) s. f. (NAV.) Dimensionarea elementelor principale ale construcției unei nave pe baza prescripțiilor unui registru naval, conform dimensiunilor acesteia și condițiilor ei de încărcare.

Intrare: eșantionare
eșantionare substantiv feminin
  • silabație: -ti-o- info
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • eșantionare
  • eșantionarea
plural
  • eșantionări
  • eșantionările
genitiv-dativ singular
  • eșantionări
  • eșantionării
plural
  • eșantionări
  • eșantionărilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: eșantiona
  • silabație: -ti-o-na info
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • eșantiona
  • eșantionare
  • eșantionat
  • eșantionatu‑
  • eșantionând
  • eșantionându‑
 singular plural
  • eșantionează
  • eșantionați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • eșantionez
 (să)
  • eșantionez
  • eșantionam
  • eșantionai
  • eșantionasem
a II-a (tu)
  • eșantionezi
 (să)
  • eșantionezi
  • eșantionai
  • eșantionași
  • eșantionaseși
a III-a (el, ea)
  • eșantionează
 (să)
  • eșantioneze
  • eșantiona
  • eșantionă
  • eșantionase
plural I (noi)
  • eșantionăm
 (să)
  • eșantionăm
  • eșantionam
  • eșantionarăm
  • eșantionaserăm
  • eșantionasem
a II-a (voi)
  • eșantionați
 (să)
  • eșantionați
  • eșantionați
  • eșantionarăți
  • eșantionaserăți
  • eșantionaseți
a III-a (ei, ele)
  • eșantionează
 (să)
  • eșantioneze
  • eșantionau
  • eșantionară
  • eșantionaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

eșantionare, eșantionărisubstantiv feminin

etimologie:
  • vezi eșantiona DEX '09 DEX '98 DN

eșantiona, eșantionezverb

  • 1. A lua eșantioane la intervale prestabilite. MDN '00
    • 1.1. radio; radiofonie A lua mostre la intervale prestabilite dintr-un semnal, în vederea unor procesări ulterioare. DEX '09 DEX '98
  • 2. A alege persoanele reprezentative (statistic) care urmează a fi anchetate într-o investigație (sociologică). DEX '09 DEX '98 DN
  • 3. A verifica, a confrunta (măsurile, greutățile) cu etalonul. DN
    • 3.1. A tăia un eșantion. DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.