opțiuni
  • info

7 definiții pentru eșantionare

Explicative DEX

EȘANTIONARE, eșantionări, s. f. Acțiunea de a eșantiona. [Pr.: -ti-o-] – V. eșantiona.

EȘANTIONARE, eșantionări, s. f. Acțiunea de a eșantiona. [Pr.: -ti-o-] – V. eșantiona.

eșantionare sf [At: DN3 / P: ~ti-o~ / Pl: ~nări / E: eșantiona] 1-2 Alegere a eșantioanelor (1-2) Si: eșantionaj (1-2), eșantionat1 (1-2). 3 Stabilire a persoanelor care vor fi interogate în cursul unei anchete sociologice, pentru a obține un rezultat reprezentativ Si: eșantionaj (3), eșantionat1 (3). 4 Alegere a indivizilor caracteristici unei rase, unui grup etc. reprezentând ceea ce este esențial. Si: eșantionaj (4), eșantionat1 (4).

EȘANTIONARE s.f. Acțiunea de a eșantiona; selecție, sondaj; eșantionaj. [Pron. -ti-o-. / < eșantiona].

Ortografice DOOM

eșantionare (desp. -ti-o-) s. f., g.-d. art. eșantionării; pl. eșantionări

*eșantionare (-ti-o-) s. f., g.-d. art. eșantionării; pl. eșantionări

eșantionare s. f. (sil. -ti-o-), pl. eșantionări

Enciclopedice

EȘANTIONÁRE (după fr.) s. f. (NAV.) Dimensionarea elementelor principale ale construcției unei nave pe baza prescripțiilor unui registru naval, conform dimensiunilor acesteia și condițiilor ei de încărcare.

Intrare: eșantionare
eșantionare substantiv feminin
  • silabație: -ti-o- info
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • eșantionare
  • eșantionarea
plural
  • eșantionări
  • eșantionările
genitiv-dativ singular
  • eșantionări
  • eșantionării
plural
  • eșantionări
  • eșantionărilor
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

eșantionare, eșantionărisubstantiv feminin

etimologie:
  • vezi eșantiona DEX '09 DEX '98 DN

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.

Exemple de pronunție a termenului „eșantionare” (2 clipuri)
Clipul 1 / 2