6 definiții pentru eșantionaj
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
EȘANTIONAJ, eșantionaje, s. n. (Rar) Eșantionare. [Pr.: -ti-o-] – Din fr. échantillonnage.
EȘANTIONAJ, eșantionaje, s. n. (Rar) Eșantionare. [Pr.: -ti-o-] – Din fr. échantillonnage.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
eșantionaj sn [At: DN3 / Pl: ~ti-o~ / Pl: ~e / E: fr échantillonage] (Rar) 1-4 Eșantionare (1-4).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
EȘANTIONAJ s.n. Eșantionare. [Pron. -ti-o-. / < fr. échantillonnage].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
EȘANTIONAJ s. n. 1. serie de eșantioane. 2. eșantionare. (< fr. échantillonnage)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
eșantionaj s. n. Cercetare prin eșantioane, sondaj ◊ „Primele cercetări nivometrice sunt dezvoltate într-o zonă de eșantionaj în care intră bazinele râurilor Topolog, Argeș, Vâlsan, Râul Doamnei.” I.B. 25 IV 77 p. 2 (din fr. échantillonnage)
- sursa: DCR2 (1997)
- furnizată de Editura Logos
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
eșantionaj s. n. (sil. -ti-o-), pl. eșantionaje
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
substantiv neutru (N1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
eșantionaj, eșantionajesubstantiv neutru
- 1. Eșantionare. DEX '09 DEX '98 DN
- 2. Serie de eșantioane. MDN '00
etimologie:
- échantillonnage DEX '09 DEX '98 DN