12 definiții pentru eșafodaj

EȘAFODÁJ, eșafodaje, s. n. 1. Construcție provizorie alcătuită din bare de lemn sau de metal legate între ele, pentru a susține o platformă cu materiale, instalații, muncitori etc. în timpul executării unei construcții. 2. Fig. Ansamblu de date, de argumente, de exemple etc. pe care se bazează o operă, o concepție, o ipoteză, o teorie. – Din fr. échafaudage.

EȘAFODÁJ, eșafodaje, s. n. 1. Construcție provizorie alcătuită din bare de lemn sau de metal legate între ele, pentru a susține o platformă cu materiale, instalații, muncitori etc. în timpul executării unei construcții. 2. Fig. Ansamblu de date, de argumente, de exemple etc. pe care se bazează o operă, o concepție, o ipoteză, o teorie. – Din fr. échafaudage.

EȘAFODÁJ, eșafodaje, s. n. Construcție provizorie alcătuită din bare de lemn sau de metal legate rigid între ele pentru a susține o platformă pe care stau muncitorii în timpul lucrului la înălțime, pentru a susține o construcție sau părți dintr-o construcție sau pentru a forma scheletul de rezistență al unei construcții provizorii, demontabile. V. schelă. (Atestat în forma de pl. eșafodagii) La fiecare pas ocolim lucrări, eșafodagii, canale desfundate. BART, S. M. 42. ♦ Fig. Construcție complicată. Întins eșafodaj de tiranii superposate (= suprapuse) una asupra alteia și toate... apăsînd poporul. BĂLCESCU, O. II 21. – Pl. și: (rar) eșafodagii.

eșafodáj s. n., pl. eșafodáje

eșafodáj s. n., pl. eșafodáje

EȘAFODÁJ s. v. schelă.

EȘAFODÁJ s.n. 1. Schelă (pentru lucrul la înălțime al muncitorilor). 2. (Fig.) Ansamblu de fapte, de argumente etc. mai mult sau mai puțin utile pe care se construiește o operă, o teorie, o ipoteză. [Var. eșafodagiu s.n. / < fr. échafaudage].

EȘAFODÁJ s. n. 1. construcție provizorie, pentru lucrul la înălțime al muncitorilor. 2. (fig.) ansamblu de fapte, argumente, date etc. utile pe care se construiește o operă, o teorie, o ipoteză. (< fr. échafaudage)

EȘAFODÁJ ~e n. 1) Instalație auxiliară, provizorie, din scânduri sau din vergele de metal, ridicată pe un șantier, în vederea desfășurării lucrărilor de construcție sau de reparație a unei clădiri; schelă. 2) fig. Ansamblu de fapte, date și argumente pe care se întemeiază o teorie, o concepție sau o ipoteză. /<fr. échafaudage

eșafodaj n. 1. schele; 2. fig. fundament: întins eșafodaj de tiranii BĂLC.

*eșafodáj n., pl. e (fr. échafaudage). Schele, lemnărie în prejuru [!] uneĭ construcțiunĭ.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

EȘAFODÁJ s. schelă, (reg.) aláș, pat. (~ al unei construcții.)

Intrare: eșafodaj
eșafodaj substantiv neutru
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular eșafodaj eșafodajul
plural eșafodaje eșafodajele
genitiv-dativ singular eșafodaj eșafodajului
plural eșafodaje eșafodajelor
vocativ singular
plural