EȘAFODAJ, eșafodaje, s. n. Construcție provizorie alcătuită din bare de lemn sau de metal legate rigid între ele pentru a susține o platformă pe care stau muncitorii în timpul lucrului la înălțime, pentru a susține o construcție sau părți dintr-o construcție sau pentru a forma scheletul de rezistență al unei construcții provizorii, demontabile. V. schelă. (Atestat în forma de pl. eșafodagii) La fiecare pas ocolim lucrări, eșafodagii, canale desfundate. BART, S. M. 42. ♦ Fig. Construcție complicată. Întins eșafodaj de tiranii superposate (= suprapuse) una asupra alteia și toate... apăsînd poporul. BĂLCESCU, O. II 21. – Pl. și: (rar) eșafodagii.