EȘAFOD, eșafoduri, s. n. Platformă construită în Evul Mediu în piețe publice, pe care erau executați condamnații la moarte; p. ext. condamnare la moarte, mai ales prin tăierea capului. [Pl. și: eșafoade] – Din fr. échafaud.

eșafod sn [At: ASACHI, I. 324/10 / V: (înv) ~fot, șafot / Pl: ~uri, ~oade, (înv) ~ode / E: fr échafaud] 1 Ghilotină. 2 Platformă ridicată într-o piață publică, servind la expunerea sau la executarea (mai ales prin decapitare a) condamnaților la moarte. 3 Execuție (prin decapitare). 4 (Rar) Sentință de condamnare la moarte (prin decapitare). 5 (Asr) Eșafodaj. 6 (Asr) Estradă (1). corectat(ă)

*EȘAFOD (pl .-oade) sn. Podeală ridicată ca o schelă pentru expunerea sau executarea criminalilor (🖼 2000) [fr.].

EȘAFOD, eșafoduri, s. n. Platformă construită în evul mediu în piețe publice, pe care erau executați condamnații la moarte; p. ext. condamnare la moarte, mai ales prin tăierea capului. [Pl. și: eșafoade] – Din fr. échafaud.

EȘAFOD, eșafoduri și eșafoade, s. n. Platformă pe care sînt executați, în unele țări, condamnații la moarte. Nu uita că este o pricină la care regina nu are drit de iertare și că vei muri pe eșafod. NEGRUZZI, S. III 341.

EȘAFOD s.n. Platformă ridicată într-o piață publică pentru execuția în unele țări a condamnaților la moarte; (p. ext.) condamnare la moarte (mai ales prin tăierea capului). [Pl. -oduri, -oade. / < fr. échafaud].

EȘAFOD s. n. platformă ridicată într-o piață publică pentru execuția condamnaților la moarte în unele țări; (p. ext.) condamnare la moarte (prin tăierea capului). (< fr. échafaud)

EȘAFOD, eșafoduri, s.n. (În evul mediu) Platformă în piețele publice, pe care erau executați condamnații la moarte.

eșafod n. podeală ridicată pentru execuțiunea criminalilor (= fr. échafaud).

*eșafód n., pl. oade (fr. échafaud, din chafaud, care vine d. lat. pop. catafálicum, d. vgr. katá, jos, și lat. fala, turn de lemn, de unde și it. catafalco. V. catafalc). Podea rîdicată p. executarea criminalilor.

eșafot sn vz eșafod

eșafod s. n., pl. eșafoduri

eșafod s. n., pl. eșafoduri

eșafod s. n., pl. eșafoduri/eșafoade

eșafod, -oade.

eșafod (-duri), s. n. – Platformă pe care erau executați condamnații la moarte. Fr. échafaud. – Der. eșafoda, vb. (a construi, a combina), din fr. échafaudar; eșafodaj, s. n., din fr. échafaudage.

EȘAFOD s. (înv.) palc, scafald, schelă. (~ pentru condamnații la moarte.)

EȘAFOD s. (înv.) palc, scafald, schelă. (~ pentru condamnații la moarte.)