3 intrări

12 definiții

duro1- [At: FORM. CUV. I, 247 / E: fr duro-, lat durus] Element prim de compunere savantă cu semnificația: 1 Tare. 2 Dur. 3 Duritate.

dúro2 smi [At: DLR ms / E: sp duro cf fr douro] Veche monedă de argint spaniolă. modificată

În original, cuv. neacc. - LauraGellner

DÚRO s. m. Veche monedă de argint spaniolă. – Din sp. duro.

DÚRO s. m. invar. Veche monedă de argint spaniolă. – Din sp. duro.

DURO- Element prim de compunere savantă cu semnificația „tare”, „dur”, „duritate”. [< fr. duro-, cf. lat. durus – tare, dur].

DÚRO s.m. Veche monedă de argint spaniolă. [Pl. -os. / < sp. duro, cf. fr. douro].

DURO1- elem. „duritate”. (< fr. duro-, cf. lat. durus, tare, dur)

DÚRO2 s. m. inv. veche monedă de argint spaniolă. (< sp. duro)

Duro m. fluviu ce udă Spania, străbate Portugalia și se varsă în Oceanul Atlantic: 850 km.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

DURO- „duritate”. ◊ L. durus „dur, tare” > fr. duro-, germ. id. engl. id. > rom. duro-.~metru (v. -metru1), s. n., aparat care măsoară duritatea prin apăsare statică, utilizat în industria cauciucului; ~scop (v. -scop), s. n., aparat pentru măsurarea durității metalelor.

Intrare: duro (subst.)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular duro duroul
plural duros
genitiv-dativ singular duro duroului
plural duros
vocativ singular
plural
Intrare: Duro
Duro
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.
Intrare: duro (pref.)
duro (pref.)