2 intrări

40 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DURÉRE, dureri, s. f. 1. Suferință fizică suportată de cineva. 2. Fig. Suferință morală; mâhnire, întristare. ◊ Loc. adv. Cu durere = îndurerat, trist. – V. durea.

DURÉRE, dureri, s. f. 1. Suferință fizică suportată de cineva. 2. Fig. Suferință morală; mâhnire, întristare. ◊ Loc. adv. Cu durere = îndurerat, trist. – V. durea.

durére [At: PSALT. 91/13 / V: dor~, ~éle (înv) ~eáre / Pl: ~ri / E: ml dolor, -ris, (11-12) după ger leider!] 1 sf Suferință fizică suportată de cineva. 2 sf ( Pop; îs) ~ de foale Diaree. 3 sf (Pop; îs) ~ de șale (sau de mijloc) Lumbago. 4 sf (Înv) Trudă. 5 sf (Fig) Suferință sufletească Si: amar, chin, întristare, mâhnire, supărare. 6 sf (Îe) A avea ~ A suferi. 7 (Îae; cu o complinire introdusă prin pp de sau pentru) A fi supărat (de sau pentru sau după ceva sau cineva). 8-9 sf (Îljv) Cu ~ Mâhnit. 10 sf (Îal) Cu dragoste. 11 sf (Îal) Cu devotament. 12 av (Trs) Cu părere de rău. 13 av (Trs) Din nenorocire. 14 sf (Olt) Dor. 15 sf (Bot; îc) ~a-inimii Cervană (Lycopus europaeus).

DURÉRE, dureri, s. f. 1. (Uneori urmat de determinări în genitiv sau introduse prin prep. «de», arătînd partea care doare, natura sau originea suferinței) Senzația unei suferințe fizice produse de o boală, de o rană, de o lovitură etc. Ceilalți cinci, răniți de moarte, strigau de durere. CAMILAR, N. I 406. Dădui vina pe o durere de cap. GALACTION, O. I 103. Entuziastul se încovoaie puțin, ca muncit de o durere a pieptului. SAHIA, N. 30. A născut pruncul, fără a simți cîtuși de puțin durerile facerii. CREANGĂ, P. 101. ◊ Fig. Patul durerii (sau de durere) = patul pe care zace un bolnav. Dochia se zvîrcolea pe patul de durere. SADOVEANU, O. I 269. În deșert se învîrtea în patul durerii, căci nu putea afla ragaz. NEGRUZZI, S. I 159. 2. Fig. Sentiment de întristare adîncă, suferință morală, mîhnire, amar, obidă, chin. O durere nemărginită îi sfîșie inima. SAHIA, N. 86. Dară voi, dragele mele, nu puteți să-mi alinați durerea care-mi pătrunde sufletul. ISPIRESCU, L. 12. El s-așază lîngă dînsa, fruntea ei o netezește, O dezmiardă cu durere, suspinînd o drăgostește. EMINESCU, O. I 84. ◊ (Poetic) Tace, ascultînd lung durerea în el ca un gînd. CAMIL PETRESCU, U. N. 411. Zile lungi mi le-am pierdut, Să mă-mprietenesc cu tine; Tu-mi umblai sfios, Sorine, Și plîngea durerea-n mine, Că tu nu te-ai priceput. COȘBUC, P. I 51. ◊ Loc. adj. și adv. (Învechit și popular) Cu durere de inimă = cu credință, cu devotament, cu tragere de inimă, cu grijă. Să-și dea aer de om cinstit și cu durere de inimă de averea stăpînului. FILIMON, la TDRG. Da întăi să-mi juri pe cruce că-l vei îngriji bine și cu durere de inimă! ȘEZ. III 113.

DURÉRE ~i f. Suferință fizică sau morală intensă; chin. ~ de cap. ~ sufletească. /v. a durea

durere f. suferință fizică sau morală. [Nume verbal dela a durea].

durére f. Suferință fizică. Fig. Întristare: vorbea cu mare durere. – Vechĭ duroare. Într’un descîntec din Banat durime (Șez. 35, 110).

DUREÁ, pers. 3 doáre, vb. II. Tranz. 1. A face să simtă o suferință fizică. ◊ Expr. A atinge pe cineva unde-l doare = a spune cuiva în mod intenționat ceva neplăcut, supărător, dureros; a aduce în discuție un subiect neplăcut pentru interlocutor. ♦ (Despre părți ale corpului, răni, lovituri) A produce cuiva o suferință fizică. ◊ Expr. A-l durea (pe cineva) inima (sau sufletul) = a-i părea (cuiva) rău, a fi mâhnit. Nu-l doare (nici) capul sau nici capul nu-l doare = nu se sinchisește, nu-i pasă, puțin îi pasă. 2. Fig. A produce cuiva o suferință morală; a mâhni, a întrista. – Lat. dolere.

DUREÁ, pers. 3 doáre, vb. II. Tranz. 1. A face să simtă o suferință fizică. ◊ Expr. A atinge pe cineva unde-l doare = a spune cuiva în mod intenționat ceva neplăcut, supărător, dureros; a aduce în discuție un subiect neplăcut pentru interlocutor. ♦ (Despre părți ale corpului, răni, lovituri) A produce cuiva o suferință fizică. ◊ Expr. A-l durea (pe cineva) inima (sau sufletul) = a-i părea (cuiva) rău, a fi mâhnit. Nu-l doare (nici) capul sau nici capul nu-l doare = nu se sinchisește, nu-i pasă, puțin îi pasă. 2. Fig. A produce cuiva o suferință morală; a mâhni, a întrista. – Lat. dolere.

dorea1 sf [At: MAT. FOLK. 682 / Pl: ? / E: pvb durea] (Rar) Durere fizică.

durea vt(a) [At: PSALT. 324/13 / V: dor~ / Pzi: 3 doare / E: ml dolere] 1 (Înv; d. persoane) A avea dureri. 2 (Înv; pex; d. persoane) A suferi. 3 (Înv; d. persoane) A face să simtă o durere fizică. 4 (Înv; d. persoane) A fi supărat de (sau din cauza). 5 (În poezie; adesea complinit de „cu”) A mâhni pe cineva cu ceva. 6-7 A face să resimtă o durere fizică sau morală. 8 (Îe) A atinge (sau a lovi) pe cineva (pe) unde-l ~ A spune cuiva intenționat ceva neplăcut. 9 (Îae) A aduce în discuție un subiect neplăcut pentru interlocutor. 10-11 A resimți o durere fizică (sau morală). 12 (D. părți ale corpului, răni, lovituri etc.) A produce cuiva o suferință fizică. 13 (Îe) Nu-l doare nici capul (sau Nici capul nu-l doare) A nu-i păsa de ceva. 14 (Complinit cu în inimă, în suflet) A compătimi pe cineva. 15 A-i părea rău de ceva. 16 A se interesa (de sau pentru sau după ceva sau cineva). 17 (Îe) A-l durea (pe cineva) inima (sau sufletul, gândul) A fi mâhnit.

DUREÁ, pers. 3 doáre, vb. II. Tranz. (Complementul indică omul sau altă ființă și este, în același timp, subiect logic) 1. (De obicei urmat de determinări introduse prin prep. «în», «la», «după», indicînd locul bolnav) A simți durere. Nu știe ce are de îl doare după ureche. ISPIRESCU, L. 345. Dănilă crăpa de durere! dar oricît îl durea de tare, el tot își ținu inima cu dinții. CREANGĂ, P. 58. Rău mă doare-n piept și-n spete De pușcă și de unelte. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 303. Fiecare știe (sau se leagă) unde-l doare (= fiecare își cunoaște, mai bine decît altul, nevoile). ◊ Expr. A atinge pe cineva unde-l doare = a spune cuiva în mod intenționat ceva neplăcut, supărător, dureros; a aduce în discuție un subiect neplăcut, jenant pentru interlocutor. (Familiar) Mă doare în cot (sau în spate) v. cot, spate. ♦ (Subiectul gramatical este o parte a corpului, o rană, o lovitură etc.) A produce (cuiva) durere. Loviturile îl dureau pînă-n creieri. CAMILAR, N. I 222. Cînd deschise ochii și întoarse urechea, își simți amorțită carnea. O dureau toate mădulările, n-avea putere să miște un deget. SADOVEANU, P. M. 243. Trana a Stanchei, pe care picioarele n-o mai duruseră, se desprinsese din joc. MACEDONSKI, O. III 12. Dar deschideți poarta... turcii mă-nconjor... Vîntul suflă rece... rănile mă dor! BOLINTINEANU, O. 33. ◊ (Poetic) Mă dor de crudul tău amor A pieptului meu coarde, Și ochii mari și grei mă dor, Privirea ta mă arde. EMINESCU, O. I 172. ◊ Fig. Săracă inima mea, Iar începe-a mă durea; Nu mă doare de durere, Mă doare de vorbe rele. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 188. ◊ Expr. A-l durea (pe cineva) inima (sau sufletul) = a-i părea (cuiva) rău, a fi mîhnit, a-i fi jale, a i se rupe inima. Mă durea inima și-mi simțeam ochii ușor învăluiți; dar, călare pe Harap și cu două pistoale în brîu, ce durere și ce lacrimi pot oare să țină mult, la douăzeci de ani! GALACTION, O. I 78. Dar ce plîng romînii oare? Sufletul de ce îi doare? Plîng un mîndru frățior. ALECSANDRI, P. II 81. Nici capul nu mă (sau te etc.) doare = puțin îmi (sau îți etc.) pasă. 2. Fig. (Subiectul gramatical este un fapt, o întîmplare etc.) A produce (cuiva) o suferință morală; a mîhni, a întrista. Îl durea plecarea bătrînului. POPA, V. 179. Toți îmi dau bună ziua respectuoși, fiindcă mă văd bine îmbrăcat și mă cred fără îndoială un fir de oficialitate. Lucrul acesta mă doare, mă doare pînă la lacrimi. SAHIA, N. 16. Înnorat degînduri, stete Soarele, că l-au durut Vorbele-ngîmfatei fete. COȘBUC, P. II 84. ◊ (Despre persoane; întrebuințat, rar, și la pers. 1 și 2) Ne doare c-a fost scris așa, Ne dori mai rău cu jalea ta. COȘBUC, P. I 150. Cu focul blînd din glasu-ți tu mă dori și mă cutremuri. EMlNESCU, O. I 155. – Forme gramaticale: pers. 2 (rar) dori, pers. 3 pl. dor.

A DURÉA pers. 3 doáre tranz. 1) A produce o suferință fizică. Rana doare. Îl doare mâna. 2) fig. A produce o suferință morală. Mă doare sufletul.A atinge pe cineva unde îl doare a jigni pe cineva cu/sau fără intenție premeditată. /<lat. dolere

dureà v. a simți durere (numai unipersonal): mă doare capul. [Lat. DOLERE (v. durere)].

doáre, durút, a te durea v. impers. (lat. dǒlére, it. dolére, vfr. douloir, sp. doler. V. dor 1, duroare. Cp. cu mă furnică). Simt durere: mă doare capu, mă dor mînile. A lovi pe cineva unde-l doare, a-l ataca unde e vulnerabil.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

durere s. f., g.-d. art. durerii; pl. dureri

durere s. f., g.-d. art. durerii; pl. dureri

durére s. f., g.-d. art. durérii; pl. duréri

durea (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. doare, 3 pl. dor; conj. prez. 3 să doa; ger. durând; part. durut

durea (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. doare, 3 pl. dor; conj. prez. 3 să doară; ger. durând; part. durut

dureá vb., ind. prez. 3 sg. doáre, 3 pl. dor; conj. prez. 3 sg. și pl. doáră; part. durút

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

DURÉRE s. 1. (Olt. și Munt.) dor, (înv.) duroare. (~ de dinți.) 2. v. chin. 3. v. tortură. 4. v. întristare. 5. v. tristețe.

DURERE s. 1. (Olt. și Munt.) dor, (înv.) duroare. (~ de dinii.) 2. chin, încercare, patimă, păs, pătimire, suferință, (înv. și pop.) muncă, (pop.) aht, cercare, năpastă, (înv. și reg.) pătimită, scîrbă, (înv.) răbdare, straste, suferire, (fig.) povară. (Cîte ~ a avut de îndurat!) 3. calvar, canon, caznă, chin, patimă, schingiuire, schingiuit, suferință, supliciu, tortură, (înv. și pop.) trudă, (pop.) muncă, (înv.) muncitorie, pasiune, pedeapsă, pedepsitură, rană, schingi, strădanie, strînsoare, trudnicie. (Supus la ~i crîncene.) 4. întristare, mîhnire, (înv.) dosadă. (Ce ~ să aud cele ce-mi spui!) 5. duioșie, întristare, jale, tristețe. (~ exprimată de o doină.)

DUREÁ vb. 1. a chinui, a ține. (Mă ~ o măsea.) 2. v. întrista.

DUREA vb. 1. a chinui, a ține. (Mă ~ o măsea.) 2. a îndurera, a întrista, a mîhni, (înv.) a dosădi, (fig.) a răni. (Mă ~ ce-mi spui.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

dureá (-dor, durére), vb. – A chinui, a face rău. – Mr. dor, durută, dureare, megl. doari, istr. dǫre. Lat. dǒlĕre (Cihac, I, 78; Pușcariu 543; Candrea-Dens., 525; REW 2721), cf. it. dolere (mil. dori), prov., sp. doler, v. fr. doloir, port. doer. Cuvînt general folosit (ALR, I, 139). Der. durere, s. f. (chin, suferință), cf. Șeineanu, Semasiol., 186; duroare, s. f. (înv., durere; înv., reumatism), din lat. dǒlōrem (Pușcariu 562; REW 2724), cuvînt care supraviețuiește în mr.; dureros, adj. (care provoacă durere), de la durere cu suf. -os (după Pușcariu 553 și REW 2725, din lat. dǒlorosus al cărui rezultat normal, dururos, a dispărut, dar apare în sec. XVII și în mr.); îndurera, vb. (a întrista, a mîhni, a produce durere).

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

DURERE. Subst. Durere, suferință, suferire (înv.), alean (pop.), dor (pop.), jale, jelanie, chin, chinuire, chinuială (rar), patimă (înv. și pop.), pătimire (înv. și pop.), muncă (înv. și pop.), muncire (înv. și pop.), calvar, tortură, torturare, caznă, supliciu. Îndurerare, întristare, tristețe, doliu, îndoliere (rar), mîhnire, amar, amărăciune, amărîre; deprimare, apăsare, depresiune (fig.). Urît, indispoziție, stare depresivă. Plîngere, plîns, plînset, plînsoare, jelanie, jelire, jelit, jeluială, jeluire, jeluit; tînguială, tînguire, tînguit; bocet, bocire, bocit; lamentare, lamentație (rar), vaier, vaiet, vai, vaicăr (reg.), jalet (rar), geamăt. Adj. Suferind, suferitor (rar), pătimaș (înv. și reg.), pătimitor (înv. și reg.), chinuit, muncit (înv.), îndurător. Plin de durere, dureros, plîngător, tînguitor, tînguios (rar). Apăsător, amar (fig.), deprimant, întristător, jalnic. Îndurerat, îndoliat, întristat, trist, amărît, deprimat. Vb. A avea o durere, a simți o durere, a i se rupe băierile inimii, a i se sfîșia inima de durere, a i se rupe inima, a suferi, a se chinui, a se munci (înv. și pop.), a pătimi (înv. și pop.), a îndura, a îndura o suferință, a răbda; a fi nebun de durere, a-i scăpăra cuiva ochii de durere, a-l roade (a-l seca, a-l durea, a-l ustura) pe cineva la ficați. A durea, a provoca (cuiva) o durere, a face pe cineva să sufere, a rupe cuiva băierile inimii, a chinui, a munci (înv. și pop.), a împătimi (rar), a căzni, a supune la cazne, a tortura. A fi îndurerat, a fi trist, a fi mîhnit, a-l durea (pe cineva) inima (sufletul). A se îndurera, a se întrista, a se mîhni, a se amărî (fig.). A îndurera, a îndolia, a întrista, a mîhni, a amărî (fig.). A plînge, a vărsa lacrimi; a se plînge, a se jeli, a se jelui, a se văita. Adv. Cu durere, cu tristețe, cu jale. V. boală, lamentare, plîns, supărare, tristețe.

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

CUIVIS DOLORI REMEDIUM EST PATIENTIA (lat.) răbdarea este leacul tuturor durerilor – Publilius Syrus, „Sententiae”, 476.

PAETE NON DOLET (lat.) Paete, nu doare – Pliniu cel Tânăr, „Epistulae”, III, 16. Cuvinte adresate de Arria soțului ei, consulul Paetus Caecina, condamnat la sinucidere pentru participarea la o conspirație împotriva împăratului Claudiu, în timp ce-i întindea pumnalul cu care ea însăși se străpunsese.

SI VIS ME FLERE, DOLENDUM EST PRIMUM IPSI TIBI (lat.) dacă vrei să mă facă să plâng, trebuie să te doară mai întâi pe tine – Horațiu, „Ars poetica”, 102-103. Sinceritatea sentimentului este una dintre condițiile forței emoționale ale operei de artă.

Jedwede Zeit hat ihre Wehen (germ. „Fiecare vreme are durerile ei”) – Poetul german Ferdinand Freiligrath, care a trăit în secolul trecut, a avut mult de suferit din pricina ideilor sale progresiste. Colaborator al lui Karl Marx la „Noua gazetă renană”, Freiligrath a fost arestat, exilat și nevoit să trăiască din subscripții publice. A lăsat două volume de versuri înflăcărate, dintre care multe pe teme patriotice. Versul de mai sus face parte din poezia Der Phönix (Fenixul) și se citează în sensul că fiecare epocă, fiecare împrejurare are greutățile ei, care se cer biruite prin luptă curajoasă. LIT.

Kurz ist der Schmerz, und ewig ist die Freude! (germ. „Scurtă e durerea, și veșnică-i bucuria !”) – ultimul vers cu care se încheie tragedia Fecioara din Orléans de Schiller (act. V, sc. 14). Aceste cuvinte le rostește, ca o concluzie, Ioana dArc în cea din urmă clipă a vieții. Se citează spre a sublinia că victoriile care sînt trainice se obțin cu sacrificii care sînt trecătoare. LIT.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a se lega la cap fără să-l doară expr. a-și crea complicații inutile.

a-l durea în bigă / în cot / în cur / în șpiț expr. (vulg.) a nu-i păsa, a-i fi indiferent.

a-l durea la bascheți / la patină expr. (adol.) v. a-l durea în bigă.

mă doare-n cot! / în cur! / în pix! / în șpiț! expr. nu-mi pasă!

Intrare: durere
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • durere
  • durerea
plural
  • dureri
  • durerile
genitiv-dativ singular
  • dureri
  • durerii
plural
  • dureri
  • durerilor
vocativ singular
plural
doloare
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
dorere
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
dureare
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
durele
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: durea
verb (VT504)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • durea
  • durere
  • durut
  • durutu‑
  • durând
  • durându‑
singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea)
  • doare
(să)
  • doa
  • durea
  • duru
  • duruse
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele)
  • dor
(să)
  • doa
  • dureau
  • duru
  • duruseră
dorea
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

durere, durerisubstantiv feminin

  • 1. Suferință fizică suportată de cineva. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: suferință
    • format_quote Ceilalți cinci, răniți de moarte, strigau de durere. CAMILAR, N. I 406. DLRLC
    • format_quote Dădui vina pe o durere de cap. GALACTION, O. I 103. DLRLC
    • format_quote Entuziastul se încovoaie puțin, ca muncit de o durere a pieptului. SAHIA, N. 30. DLRLC
    • format_quote A născut pruncul, fără a simți cîtuși de puțin durerile facerii. CREANGĂ, P. 101. DLRLC
    • 1.1. figurat Patul durerii (sau de durere) = patul pe care zace un bolnav. DLRLC
      • format_quote Dochia se zvîrcolea pe patul de durere. SADOVEANU, O. I 269. DLRLC
      • format_quote În deșert se învîrtea în patul durerii, căci nu putea afla ragaz. NEGRUZZI, S. I 159. DLRLC
  • 2. figurat Suferință morală. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote O durere nemărginită îi sfîșie inima. SAHIA, N. 86. DLRLC
    • format_quote Dară voi, dragele mele, nu puteți să-mi alinați durerea care-mi pătrunde sufletul. ISPIRESCU, L. 12. DLRLC
    • format_quote El s-așază lîngă dînsa, fruntea ei o netezește, O dezmiardă cu durere, suspinînd o drăgostește. EMINESCU, O. I 84. DLRLC
    • format_quote poetic Tace, ascultînd lung durerea în el ca un gînd. CAMIL PETRESCU, U. N. 411. DLRLC
    • format_quote poetic Zile lungi mi le-am pierdut, Să mă-mprietenesc cu tine; Tu-mi umblai sfios, Sorine, Și plîngea durerea-n mine, Că tu nu te-ai priceput. COȘBUC, P. I 51. DLRLC
    • chat_bubble locuțiune adverbială Cu durere = trist, îndurerat. DEX '09 DEX '98
    • chat_bubble locuțiune adjectivală locuțiune adverbială Cu durere de inimă = cu credință, cu devotament, cu tragere de inimă, cu grijă. DLRLC
      • format_quote Să-și dea aer de om cinstit și cu durere de inimă de averea stăpînului. FILIMON, la TDRG. DLRLC
      • format_quote Da întăi să-mi juri pe cruce că-l vei îngriji bine și cu durere de inimă! ȘEZ. III 113. DLRLC
etimologie:
  • vezi durea DEX '09 DEX '98

dureaverb

  • 1. A face să simtă o suferință fizică. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Nu știe ce are de îl doare după ureche. ISPIRESCU, L. 345. DLRLC
    • format_quote Dănilă crăpa de durere! dar oricît îl durea de tare, el tot își ținu inima cu dinții. CREANGĂ, P. 58. DLRLC
    • format_quote Rău mă doare-n piept și-n spete De pușcă și de unelte. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 303. DLRLC
    • 1.1. Fiecare știe (sau se leagă) unde-l doare = fiecare își cunoaște, mai bine decât altul, nevoile. DLRLC
    • 1.2. (Despre părți ale corpului, răni, lovituri) A produce cuiva o suferință fizică. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Loviturile îl dureau pînă-n creieri. CAMILAR, N. I 222. DLRLC
      • format_quote Cînd deschise ochii și întoarse urechea, își simți amorțită carnea. O dureau toate mădulările, n-avea putere să miște un deget. SADOVEANU, P. M. 243. DLRLC
      • format_quote Trana a Stanchei, pe care picioarele n-o mai duruseră, se desprinsese din joc. MACEDONSKI, O. III 12. DLRLC
      • format_quote Dar deschideți poarta... turcii mă-nconjor... Vîntul suflă rece... rănile mă dor! BOLINTINEANU, O. 33. DLRLC
      • format_quote poetic Mă dor de crudul tău amor A pieptului meu coarde, Și ochii mari și grei mă dor, Privirea ta mă arde. EMINESCU, O. I 172. DLRLC
      • format_quote figurat Săracă inima mea, Iar începe-a mă durea; Nu mă doare de durere, Mă doare de vorbe rele. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 188. DLRLC
      • chat_bubble A-l durea (pe cineva) inima (sau sufletul) = a-i părea (cuiva) rău, a fi mâhnit. DEX '09 DEX '98 DLRLC
        • format_quote Mă durea inima și-mi simțeam ochii ușor învăluiți; dar, călare pe Harap și cu două pistoale în brîu, ce durere și ce lacrimi pot oare să țină mult, la douăzeci de ani! GALACTION, O. I 78. DLRLC
        • format_quote Dar ce plîng romînii oare? Sufletul de ce îi doare? Plîng un mîndru frățior. ALECSANDRI, P. II 81. DLRLC
      • chat_bubble Nu-l doare (nici) capul sau nici capul nu-l doare = nu se sinchisește, nu-i pasă, puțin îi pasă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • chat_bubble A atinge pe cineva unde-l doare = a spune cuiva în mod intenționat ceva neplăcut, supărător, dureros; a aduce în discuție un subiect neplăcut pentru interlocutor. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • chat_bubble Mă doare în cot (sau în spate). DLRLC
  • 2. figurat A produce cuiva o suferință morală. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Îl durea plecarea bătrînului. POPA, V. 179. DLRLC
    • format_quote Toți îmi dau bună ziua respectuoși, fiindcă mă văd bine îmbrăcat și mă cred fără îndoială un fir de oficialitate. Lucrul acesta mă doare, mă doare pînă la lacrimi. SAHIA, N. 16. DLRLC
    • format_quote Înnorat de gînduri, stete Soarele, că l-au durut Vorbele-ngîmfatei fete. COȘBUC, P. II 84. DLRLC
    • 2.1. Despre persoane; este întrebuințat, rar, și la persoanele 1 și 2: DLRLC
      • format_quote Ne doare c-a fost scris așa, Ne dori mai rău cu jalea ta. COȘBUC, P. I 150. DLRLC
      • format_quote Cu focul blînd din glasu-ți tu mă dori și mă cutremuri. EMlNESCU, O. I 155. DLRLC
  • comentariu Forme gramaticale: persoana 2 (rar) dori, persoana 3 plural dor. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.