2 intrări

22 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

durăít sn [At: NEGRUZZI, S. I, 15 / V: ~ruít / Pl: ~uri / E: durăi] (Pop) 1-5 Durăire (1-5).

DURĂÍT s. n. (Pop.) Faptul de a durăi; zgomot produs de un obiect care durăie; huruitură, duruitură. – V. durăi.

DURĂÍT s. n. Faptul de a durăi; zgomot produs de un obiect care durăie; huruitură, duruitură. – V. durăi.

DURĂÍT s. v. huruitură.

durăí [At: LB / V: ~ruí / Pzi: ~ésc / E: dura1 + -ăi] (Pop) 1-2 vtr A (se) da peste cap (cu zgomot) Si: a (se) rostogoli. 3 vi (D. un car, o mașină etc.) A face zgomot mare Si: a durduca, ci hurduca, a hurui. 4 vt (D. om) A lucra la o mașină care huruie. 5 vi (D. o apă curgătoare) A curge cu zgomot Si: a vui. 6 vi (D. arme de foc; d. omul care le folosește) A produce pocnete puternice și dese. 7 vi (D. porumbel) A gânguri. 8 vu (Ban) A tuna.

DURĂÍ, pers. 3 dúrăie, vb. IV. Intranz. (Pop.) A se da peste cap, de-a dura, a se rostogoli (cu zgomot); p. ext. a hurui. – Dura1 + suf. -ăi.

DURĂÍ, pers. 3 dúrăie, vb. IV. Intranz. (Pop.) A se da peste cap, de-a dura, a se rostogoli (cu zgomot); p. ext. a hurui. – Dura1 + suf. -ăi.

DURĂÍ, durăiesc, vb. IV. 1. Intranz. A hurui. 2. Tranz. și refl. A (se) da peste cap, de-a dura, a (se) rostogoli. – Din dura1.

durăí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 dúrăie, imperf. 3 sg. durăiá; conj. prez. 3 să dúrăie

durăí vb., ind. și conj. prez. 3 sg. dúrăie, imperf. 3 sg. durăiá

A DURĂÍ dúrăi intranz. pop. A se rostogoli; a se da de-a dura. /dură + suf. ~ăi

dúrăĭ, -ít V. duruĭ.

dúruĭ, a -í v. intr. (d. dur-dur, huĭetu roatelor pe teren zgrunțuros. V. dură). Huruĭ, produc huĭetu dur-dur (ca trăsurile pe drum ș.a.): cĭocănitoarea duruĭa în scoarță cu clonțu-ĭ negru (Sadov., VR. 1930, 9-10, 194). – Și durăĭ.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

DURĂÍT s. duduit, duduitură, durăitură, duruit, huruială, huruit, huruitură, (reg.) dúrăt, hurduitúră, (Mold.) durduít. (~ unui vehicul pe o stradă pietruită.)

Intrare: durăi
Surse flexiune: DLRM
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) durăi durăire durăit durăind singular plural
durăiește durăiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) durăiesc (să) durăiesc durăiam durăii durăisem
a II-a (tu) durăiești (să) durăiești durăiai durăiși durăiseși
a III-a (el, ea) durăiește (să) durăiască durăia durăi durăise
plural I (noi) durăim (să) durăim durăiam durăirăm durăiserăm, durăisem*
a II-a (voi) durăiți (să) durăiți durăiați durăirăți durăiserăți, durăiseți*
a III-a (ei, ele) durăiesc (să) durăiască durăiau durăi durăiseră
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) durăi durăire durăit durăind singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea) durăie (să) durăie durăia durăi durăise
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele) durăie (să) durăie durăiau durăi durăiseră
Intrare: durăit
Surse flexiune: DLRM, DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular durăit durăitul durăi durăita
plural durăiți durăiții durăite durăitele
genitiv-dativ singular durăit durăitului durăite durăitei
plural durăiți durăiților durăite durăitelor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)