16 definiții pentru dumbravnic
din care- explicative (9)
- morfologice (3)
- relaționale (2)
- specializate (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
DUMBRAVNIC, dumbravnici, s. m. Plantă erbacee cu miros caracteristic, cu frunze late, cu flori purpurii, trandafirii, roz sau albe, folosită și ca plantă medicinală și meliferă (Melittis melissophyllum). – Din sl. donbravĭnŭ.
DUMBRAVNIC, dumbravnici, s. m. Plantă erbacee cu miros caracteristic, cu frunze late, cu flori purpurii, trandafirii, roz sau albe, folosită și ca plantă medicinală și meliferă (Melittis melissophyllum). – Din sl. donbravĭnŭ.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
dumbravnic sm [At: LB / V: drâmban~, drâmbon~ / Pl: ~ici / E: vsl донбравинк] Plantă erbacee din familia labiatelor, cu miros caracteristic, cu frunze late, flori purpurii, trandafirii, roz sau albe, folosită ca plantă medicinală și meliferă (Melittis melissophyllum). modificată
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DUMBRAVNIC s. m. Plantă erbacee din familia labiatelor, care crește prin tufișuri și păduri; are miros plăcut și se întrebuințează ca plantă medicinală (Melittis melissophyllum). Pune coaja asta de mesteacăn sub grindă, unde îi busuiocul și dumbravnicul. CAMILAR, N. I 256. Mă așezam între bătrîni și-i priveam curios; îmi plăcea mirosul de dumbravnic și de mintă din straiele «bătrînicăi». SADOVEANU, O. III 518. Vara... după cules răchițică... dumbravnic și sulcină de pus pintre straie, cine umbla? CREANGĂ, A. 64.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DUMBRAVNIC ~ci m. Plantă erbacee perenă, medicinală și meliferă, cu frunze late și cu flori purpurii sau albe, având un miros plăcut. /<sl. donbravinu
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
dumbravnic m. plantă plăcut mirositoare ce crește prin tufișuri și păduri (Melittis melissophylum): dumbravnic și sulcină de pus printre straie CR. [Lit. plantă de pădure].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
dumbrávnic m. (vsl. dombravnikŭ ca și rus. dumbrávnik și ceh. douvravnik, niște plante). Cînepa codruluĭ, cănepĭoară, o plantă fin familia compuselor (eupátorium connábinum). O plantă labiată (mellitis melissophyllum).
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
drâmbanic sn vz dumbravnic
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
drâmbonic sm vz dumbravnic
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
năbravnică sf vz dumbravnic
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
dumbravnic s. m., pl. dumbravnici
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
dumbravnic s. m., pl. dumbravnici
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
dumbravnic s. m., pl. dumbravnici
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
DUMBRAVNIC s. v. cânepioară.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
dumbravnic s. v. CÎNEPIOARĂ.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
dumbravnic, s.n. – (bot.) Plantă ierboasă aromată, perenă, care crește în păduri de fag și stejar (Melittis melissophillum). În Maramureș, se mai numește și cânepa-codrului (Bârlea, 1924). ♦ (med. pop.) Utilizată în caz de insomnii, paralizii, dureri de cap, astm bronșic etc. – Din sl. donbravǐnǔ (Scriban, DEX).
- sursa: DRAM 2015 (2015)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
dumbravnic, s.n. – (bot.) Plantă ierboasă aromată, perenă, care crește în păduri de fag și stejar (Melittis melissophillum). În Maramureș se mai numește și cânepa-codrului (Bârlea 1924). Utilizată (în medicina populară) în caz de insomnii, paralizii, dureri de cap, astm bronșic etc. – Din sl. donbravǐnǔ.
- sursa: DRAM (2011)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
substantiv masculin (M13) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
dumbravnic, dumbravnicisubstantiv masculin
- 1. Plantă erbacee cu miros caracteristic, cu frunze late, cu flori purpurii, trandafirii, roz sau albe, folosită și ca plantă medicinală și meliferă (Melittis melissophyllum). DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: cânepioară
- Pune coaja asta de mesteacăn sub grindă, unde îi busuiocul și dumbravnicul. CAMILAR, N. I 256. DLRLC
- Mă așezam între bătrîni și-i priveam curios; îmi plăcea mirosul de dumbravnic și de mintă din straiele «bătrînicăi». SADOVEANU, O. III 518. DLRLC
- Vara... după cules răchițică... dumbravnic și sulcină de pus pintre straie, cine umbla? CREANGĂ, A. 64. DLRLC
-
etimologie:
- donbravĭnŭ DEX '98 DEX '09