2 intrări

15 definiții

dulgherít1 sn [At: PAS, Z. I, 159 / Pl: (rar) ~uri / E: dulgher + -it] Dulgherie (1).

dulgherít2, ~ă a [At: MDA ms / Pl: ~íți, ~e / E: dulgher + -it] (D. lemnăria unei case, a unei clădiri etc) Care este executat de dulgher.

DULGHERÍT s. n. Dulgherie (1). – Dulgher + suf. -it.

DULGHERÍT s. n. Dulgherie (1). – Dulgher + suf. -it.

DULGHERÍT s. n. Meseria dulgherului, dulgherie (1). Bunicul, la care Florea învățase dulgheritul, era nedumerit de ce s-a lăsat omul de un meșteșug și s-a apucat de altul. PAS, Z. I 159.

DULGHERÍT s. v. dulgherie.

dulgherí vti [At: ȘIO I, 165 / Pzi: ~résc / E: dulgher] 1 A executa lemnăria unei case, a unei clădiri sau diverse alte construcții sau elemente de construcție din lemn. 2 (Fig) A lucra de mântuială, grosolan.

DULGHERÍ, dulgheresc, vb. IV. Tranz. (Rar) A face lucru de dulgher, a executa construcții de lemn. Cerbule, Cu oasele Mi-or dulgheri Casele; Cerbule, Cu pielea ta Mi-or înveli Căsuța. TEODORESCU, P. P. 62.

DULGHERÍ, dulgheresc, vb. IV. Tranz. (Rar) A executa partea de lemn a unei construcții. – Din dulgher.

A DULGHERÍ ~ésc intranz. A practica ocupația de dulgher; a fi dulgher; a tâmplări. /Din dulgher

2) dulgherésc v. tr. (d. dulgher). Construĭesc, clădesc: a dulgheri o casă. Fig. Lucrez din topor, lucrez grosolan: statu pe care ni-l dulgherește civilizațiunea insultă (Aurel Popovici). V. intr. Fac pe dulgheru.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

DULGHERÍT s. dulgherie, lemnărie, (înv. și reg.) teslăríe. (Se ocupă cu ~.)


Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel.

DULGHERÍT, -Ă, dulgheriți, -te, adj. v. DULGHERI. – [DLRM]

Intrare: dulgheri
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) dulgheri dulgherire dulgherit dulgherind singular plural
dulgherește dulgheriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) dulgheresc (să) dulgheresc dulgheream dulgherii dulgherisem
a II-a (tu) dulgherești (să) dulgherești dulghereai dulgheriși dulgheriseși
a III-a (el, ea) dulgherește (să) dulgherească dulgherea dulgheri dulgherise
plural I (noi) dulgherim (să) dulgherim dulgheream dulgherirăm dulgheriserăm, dulgherisem*
a II-a (voi) dulgheriți (să) dulgheriți dulghereați dulgherirăți dulgheriserăți, dulgheriseți*
a III-a (ei, ele) dulgheresc (să) dulgherească dulghereau dulgheri dulgheriseră
Intrare: dulgherit
dulgherit substantiv neutru
Surse flexiune: DLRM, DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular dulgherit dulgheritul dulgheri dulgherita
plural dulgheriți dulgheriții dulgherite dulgheritele
genitiv-dativ singular dulgherit dulgheritului dulgherite dulgheritei
plural dulgheriți dulgheriților dulgherite dulgheritelor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)