7 definiții pentru dulgherit (s.n.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DULGHERÍT s. n. Dulgherie (1). – Dulgher + suf. -it.

DULGHERÍT s. n. Dulgherie (1). – Dulgher + suf. -it.

dulgherit1 sn [At: PAS, Z. I, 159 / Pl: (rar) ~uri / E: dulgher + -it] Dulgherie (1).

DULGHERÍT s. n. Meseria dulgherului, dulgherie (1). Bunicul, la care Florea învățase dulgheritul, era nedumerit de ce s-a lăsat omul de un meșteșug și s-a apucat de altul. PAS, Z. I 159.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DULGHERIT s. dulgherie, lemnărie, (înv. și reg.) teslărie. (Se ocupă cu ~.)

Intrare: dulgherit (s.n.)
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DLRM, DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dulgherit
  • dulgheritul
  • dulgheritu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • dulgherit
  • dulgheritului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

dulgherit (s.n.)

  • 1. Dulgherie.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: dulgherie attach_file un exemplu
    exemple
    • Bunicul, la care Florea învățase dulgheritul, era nedumerit de ce s-a lăsat omul de un meșteșug și s-a apucat de altul. PAS, Z. I 159.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Dulgher + sufix -it.
    surse: DEX '09 DEX '98