2 intrări

18 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

dulgherí vti [At: ȘIO I, 165 / Pzi: ~resc / E: dulgher] 1 A executa lemnăria unei case, a unei clădiri sau diverse alte construcții sau elemente de construcție din lemn. 2 (Fig) A lucra de mântuială, grosolan.

DULGHERÍ, dulgheresc, vb. IV. Tranz. (Rar) A face lucru de dulgher, a executa construcții de lemn. Cerbule, Cu oasele Mi-or dulgheri Casele; Cerbule, Cu pielea ta Mi-or înveli Căsuța. TEODORESCU, P. P. 62.

DULGHERÍ, dulgheresc, vb. IV. Tranz. (Rar) A executa partea de lemn a unei construcții. – Din dulgher.

A DULGHERÍ ~ésc intranz. A practica ocupația de dulgher; a fi dulgher; a tâmplări. /Din dulgher

DULGHÉR, dulgheri, s. m. Meseriaș care execută lemnăria unei case, a unei clădiri sau diverse alte construcții și elemente de construcție din lemn. – Din tc. dülger.

DULGHÉR, dulgheri, s. m. Meseriaș care execută lemnăria unei case, a unei clădiri sau diverse alte construcții și elemente de construcție din lemn. – Din tc. dülger.

dulghér sm [At: PANN, P. V. 176 / Pl: ~i / E: tc dülger] Persoană care execută lemnăria unei case, a unei clădiri sau diverse alte construcții sau elemente de construcție din lemn.

DULGHÉR, dulgheri, s. m. Meseriaș care execută părți de construcții sau construcții întregi de lemn. V. tîmplar. Acari, strungari, dulgheri de la atelier, hamali se adunară în fața ultimului vagon. DUMITRIU, N. 79. Cu o teslă rău mînuită, o calfă de dulgher stîngaci ciopîrțește bîrna. ODOBESCU, S. III 166.

dulghér-schelár s. m. Dulgher care montează schele ◊ „T.A., dulgher-scheler la o întreprindere de construcții din Capitală.” Sc. 14 III 73 p. 5 (din dulgher + schelă +-ar)

DULGHÉR ~i m. Muncitor specializat în confecționarea obiectelor din lemn; lemnar; tâmplar. /<turc. dülger

dulgher m. meșter care așează lemnăria unei zidiri. [Turc. DÜLGHER, lit. cel ce lucrează lemnul].

dulghér m. (turc. dülger, pop. dürger, d. pers. duru-kiar, care lucrează lemnu; bg. dĭulger). Tîmplar, lemnar de lucrurĭ maĭ grosolane (pardoselĭ, acopereminte). V. stoler.

2) dulgherésc v. tr. (d. dulgher). Construĭesc, clădesc: a dulgheri o casă. Fig. Lucrez din topor, lucrez grosolan: statu pe care ni-l dulgherește civilizațiunea insultă (Aurel Popovici). V. intr. Fac pe dulgheru.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DULGHÉR s. lemnar, (înv. și reg.) teslar, (reg.) cioplitor, (Transilv.) bărdaș, (prin Ban.) mauăr.

DULGHER s. lemnar, (înv. și reg.) teslar, (reg.) cioplitor, (Transilv.) bărdaș, (prin Ban.) mauăr.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

dulghér (dulghéri), s. m. – Meseriaș care execută lemnărie, construcții din lemn. – Mr. dulgher. Tc. dülger (Roesler 591; Șeineanu, II, 165; Lokotsch 553), cf. alb. düljger, bg. diulger(in), sb. dulger.Der. dulgherie, s. f. (meseria dulgherului; atelierul dulgherului).

Intrare: dulgheri
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • dulgheri
  • dulgherire
  • dulgherit
  • dulgheritu‑
  • dulgherind
  • dulgherindu‑
singular plural
  • dulgherește
  • dulgheriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • dulgheresc
(să)
  • dulgheresc
  • dulgheream
  • dulgherii
  • dulgherisem
a II-a (tu)
  • dulgherești
(să)
  • dulgherești
  • dulghereai
  • dulgheriși
  • dulgheriseși
a III-a (el, ea)
  • dulgherește
(să)
  • dulgherească
  • dulgherea
  • dulgheri
  • dulgherise
plural I (noi)
  • dulgherim
(să)
  • dulgherim
  • dulgheream
  • dulgherirăm
  • dulgheriserăm
  • dulgherisem
a II-a (voi)
  • dulgheriți
(să)
  • dulgheriți
  • dulghereați
  • dulgherirăți
  • dulgheriserăți
  • dulgheriseți
a III-a (ei, ele)
  • dulgheresc
(să)
  • dulgherească
  • dulghereau
  • dulgheri
  • dulgheriseră
Intrare: dulgher
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dulgher
  • dulgherul
  • dulgheru‑
plural
  • dulgheri
  • dulgherii
genitiv-dativ singular
  • dulgher
  • dulgherului
plural
  • dulgheri
  • dulgherilor
vocativ singular
  • dulgherule
  • dulghere
plural
  • dulgherilor
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

dulgheri

  • 1. rar A face lucru de dulgher, a executa construcții de lemn.
    exemple
    • Cerbule, Cu oasele Mi-or dulgheri Casele; Cerbule, Cu pielea ta Mi-or înveli Căsuța. TEODORESCU, P. P. 62.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • dulgher
    surse: DLRM

dulgher

  • 1. Meseriaș care execută lemnăria unei case, a unei clădiri sau diverse alte construcții și elemente de construcție din lemn.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: lemnar (persoană) tâmplar attach_file 2 exemple
    exemple
    • Acari, strungari, dulgheri de la atelier, hamali se adunară în fața ultimului vagon. DUMITRIU, N. 79.
      surse: DLRLC
    • Cu o teslă rău mînuită, o calfă de dulgher stîngaci ciopîrțește bîrna. ODOBESCU, S. III 166.
      surse: DLRLC

etimologie: