10 definiții pentru lemnar (persoană)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

LEMNÁR, (1) lemnari, s. m. (2, 3) lemnare, s. n. 1. S. m. Muncitor, meseriaș care se ocupă cu prelucrarea lemnului; dulgher, tâmplar, bărdaș. 2. S. n. Butuc pe care se așază lemnele pentru a fi despicate. 3. S. n. Daltă cu care se scobește în lemn. – Lemn + suf. -ar.

LEMNÁR, (1) lemnari, s. m. (2, 3) lemnare, s. n. 1. S. m. Muncitor, meseriaș care se ocupă cu prelucrarea lemnului; dulgher, tâmplar, bărdaș. 2. S. n. Butuc pe care se așază lemnele pentru a fi despicate. 3. S. n. Daltă cu care se scobește în lemn. – Lemn + suf. -ar.

lemnar [At: (a. 1695) IORGA, S. D. V, 361 / Pl: ~i, ~e / E: lemn + -ar] 1 sm Meseriaș care se ocupă cu prelucrarea lemnului (7) Si: dulgher, tâmplar, (reg) bărdaș, stoler. 2 sm Lucrător care taie lemne (7) în pădure Si: pădurar. 3 sm (Îdt) Negustor de lemne pentru foc. 4 sn Butuc cu care se taie sau se despică lemnele pentru foc Si: tăietor, trunchi, (reg) tăiuș. 5 sn Loc din curtea țărănească unde se taie lemnele de foc. 6 sn (Reg) Magazin unde se țin lemnele (7). 7 sn Daltă cu care se scobește în lemn. 8 sm (Ent; Mun; Trs) Ploșniță (Pentaloma beccarum).

LEMNÁR1, lemnari, s. m. Muncitor, meseriaș care se ocupă cu prelucrarea lemnului. V. dulgher, tîmplar. Priveam cele grămădite în șura-i largă... tejgheaua, cobîla și toate cele trebuitoare lemnarului. SADOVEANU, O. VI 351. Lemnarul pe care-l arvonisem... a făcut bine ușa? DUNĂREANU, CH. 111. Fiindcă era lemnar, singur s-a apucat să lucreze la corabie. ȘEZ. III 105.

LEMNÁR ~i m. Muncitor specializat în confecționarea obiectelor din lemn; dulgher; tâmplar. /lemn + suf. ~ar

lemnar m. 1. cel ce știe lucra din lemn; 2. vânzător sau tăietor de lemne. [Lat. LIGNARIUS].

lemnár m. (d. lemn saŭ lat. lignarius, tîmplar). Dulgher, stoler, tîmplar. Negustor de lemne de foc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

lemnár1 (muncitor) s. m., pl. lemnári

lemnár (muncitor) s. m., pl. lemnári


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

LEMNAR s. dulgher, (înv. și reg.) teslar, (reg.) cioplitor, (Transilv.) bărdaș, (prin Ban.) mauăr.

Intrare: lemnar (persoană)
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • lemnar
  • lemnarul
  • lemnaru‑
plural
  • lemnari
  • lemnarii
genitiv-dativ singular
  • lemnar
  • lemnarului
plural
  • lemnari
  • lemnarilor
vocativ singular
  • lemnarule
  • lemnare
plural
  • lemnarilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

lemnar (persoană)

  • 1. Muncitor, meseriaș care se ocupă cu prelucrarea lemnului.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: bărdaș dulgher tâmplar attach_file 3 exemple
    exemple
    • Priveam cele grămădite în șura-i largă... tejgheaua, cobîla și toate cele trebuitoare lemnarului. SADOVEANU, O. VI 351.
      surse: DLRLC
    • Lemnarul pe care-l arvonisem... a făcut bine ușa? DUNĂREANU, CH. 111.
      surse: DLRLC
    • Fiindcă era lemnar, singur s-a apucat să lucreze la corabie. ȘEZ. III 105.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Lemn + sufix -ar.
    surse: DEX '98 DEX '09