opțiuni
  • info

11 definiții pentru lemnar (persoană)

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

LEMNAR, (1) lemnari, s. m. (2, 3) lemnare, s. n. 1. S. m. Muncitor, meseriaș care se ocupă cu prelucrarea lemnului; dulgher, tâmplar, bărdaș. 2. S. n. Butuc pe care se așază lemnele pentru a fi despicate. 3. S. n. Daltă cu care se scobește în lemn. – Lemn + suf. -ar.

LEMNAR, (1) lemnari, s. m. (2, 3) lemnare, s. n. 1. S. m. Muncitor, meseriaș care se ocupă cu prelucrarea lemnului; dulgher, tâmplar, bărdaș. 2. S. n. Butuc pe care se așază lemnele pentru a fi despicate. 3. S. n. Daltă cu care se scobește în lemn. – Lemn + suf. -ar.

lemnar [At: (a. 1695) IORGA, S. D. V, 361 / Pl: ~i, ~e / E: lemn + -ar] 1 sm Meseriaș care se ocupă cu prelucrarea lemnului (7) Si: dulgher, tâmplar, (reg) bărdaș, stoler. 2 sm Lucrător care taie lemne (7) în pădure Si: pădurar. 3 sm (Îdt) Negustor de lemne pentru foc. 4 sn Butuc cu care se taie sau se despică lemnele pentru foc Si: tăietor, trunchi, (reg) tăiuș. 5 sn Loc din curtea țărănească unde se taie lemnele de foc. 6 sn (Reg) Magazin unde se țin lemnele (7). 7 sn Daltă cu care se scobește în lemn. 8 sm (Ent; Mun; Trs) Ploșniță (Pentaloma beccarum).

LEMNAR1, lemnari, s. m. Muncitor, meseriaș care se ocupă cu prelucrarea lemnului. V. dulgher, tîmplar. Priveam cele grămădite în șura-i largă... tejgheaua, cobîla și toate cele trebuitoare lemnarului. SADOVEANU, O. VI 351. Lemnarul pe care-l arvonisem... a făcut bine ușa? DUNĂREANU, CH. 111. Fiindcă era lemnar, singur s-a apucat să lucreze la corabie. ȘEZ. III 105.

LEMNAR ~i m. Muncitor specializat în confecționarea obiectelor din lemn; dulgher; tâmplar. /lemn + suf. ~ar

lemnar m. 1. cel ce știe lucra din lemn; 2. vânzător sau tăietor de lemne. [Lat. LIGNARIUS].

lemnár m. (d. lemn saŭ lat. lignarius, tîmplar). Dulgher, stoler, tîmplar. Negustor de lemne de foc.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

lemnar2 (muncitor; ploșniță) s. m., pl. lemnari

lemnar1 (muncitor) s. m., pl. lemnari

lemnar (muncitor) s. m., pl. lemnari

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

LEMNAR s. v. dulgher.

LEMNAR s. dulgher, (înv. și reg.) teslar, (reg.) cioplitor, (Transilv.) bărdaș, (prin Ban.) mauăr.

Intrare: lemnar (persoană)
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • lemnar
  • lemnarul
  • lemnaru‑
plural
  • lemnari
  • lemnarii
genitiv-dativ singular
  • lemnar
  • lemnarului
plural
  • lemnari
  • lemnarilor
vocativ singular
  • lemnarule
  • lemnare
plural
  • lemnarilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

lemnar, lemnarisubstantiv masculin

  • 1. Muncitor, meseriaș care se ocupă cu prelucrarea lemnului. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: bărdaș dulgher tâmplar
    • format_quote Priveam cele grămădite în șura-i largă... tejgheaua, cobîla și toate cele trebuitoare lemnarului. SADOVEANU, O. VI 351. DLRLC
    • format_quote Lemnarul pe care-l arvonisem... a făcut bine ușa? DUNĂREANU, CH. 111. DLRLC
    • format_quote Fiindcă era lemnar, singur s-a apucat să lucreze la corabie. ȘEZ. III 105. DLRLC
etimologie:
  • Lemn + sufix -ar. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.