10 definiții pentru duioșie


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

duioșíe sf [At: VALIAN, V. / V: (înv) doi~ / Pl: ~ii / E: duios + -ie] 1 Gingășie. 2 Emoție. 3 Melancolie. 4 (Îlav) Cu (mare sau toată) ~ Cu afecțiune. 5 Jale. 6 (Îlav) Cu ~ Trist.

DUIOȘÍE, duioșii, s. f. 1. Simțire gingașă, delicată, pornită din inimă; gingășie. 2. Melancolie, tristețe, jale. [Pr.: du-io-] – Duios + suf. -ie.

DUIOȘÍE, duioșii, s. f. 1. Simțire gingașă, delicată, pornită din inimă; gingășie. 2. Melancolie, tristețe, jale. [Pr.: du-io-] – Duios + suf. -ie.

DUIOȘÍE, duioșii, s. f. 1. Simțire plină de atenție iubitoare, de compătimire sau de milă; emoție, gingășie. Îi mîngîie părul cu sfiala omului neobișnuit cu duioșia. DAVIDOGLU, M. 45. Iubești întîi din milă... din duioșie. CAMIL PETRESCU, U. N. 19. Cu părul nins, cu ochii mici Și calzi de duioșie, Aievea parc-o văd, aici, Icoana firavei bunici Din frageda-mi pruncie. IOSIF, V. 41. 2. Tristețe, melancolie, dor, jale. Un cîntec de-o duioșie adîncă umplea odaia. SADOVEANU, O. I 454. Mărturisind duioșii și dezamăgiri... cîntarea înecată de dor se îndepărta, se stingea. M. I. CARAGIALE, C. 158. Voinicul s-au apucat și au tras vro cîteva doine de jale cu atîta duioșie, cît numai lacrimile podidiră pe zîna aceea. SBIERA, P. 37.

DUIOȘÍE ~i f. 1) Caracter duios; gingășie. 2) Comportare de om duios. [Sil. du-io-și-e] /duios + suf. ~ie

duioșie f. sentiment de gingașă iubire.

duĭoșíe f. (d. duĭos). Blîndeță, ĭubire. Delicateță, gingășie.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

duioșíe s. f., art. duioșía, g.-d. art. duioșíei; pl. duioșíi, art. duioșíile

duioșíe s. f. (sil. -io-), art. duioșía, g.-d. art. duioșíei; pl. duioșíi, art. duioșíile


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DUIOȘÍE s. 1. v. înduioșare. 2. v. melancolie. 3. v. tristețe.

DUIOȘIE s. 1. emoție, înduioșare. (Cu glasul plin de ~.) 2. melancolie. (O ~ de neînvins pentru vremurile copilăriei.) 3. durere, întristare, jale, tristețe. (~ exprimată de o doină.)

Intrare: duioșie
  • silabație: -io-
substantiv feminin (F134)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • duioșie
  • duioșia
plural
  • duioșii
  • duioșiile
genitiv-dativ singular
  • duioșii
  • duioșiei
plural
  • duioșii
  • duioșiilor
vocativ singular
plural