DUIOȘIE sf. 1 Sentiment de iubire amestecată cu compătimire pentru o ființă mai slabă, pentru un copil, etc.: mama-și privește copilul cu ~; o milă, o iubire din ce în ce mai adîncă pentru tată-său, dă ochilor ei priviri de o nespusă ~ (VLAH.) ¶ 2 Melancolie: o ~ dulce și liniștită îi umplu sufletul (EMIN.); cînta cîte o doină plină de ~ (SLV.) [duios].