2 intrări

10 definiții

duhorí vi [At: VLAHUȚĂ, D. 239 / V: ~rî́ / Pzi: ~resc / E: duhoare] (Rar) A duhni.

DUHORÍ, duhoresc, vb. IV. Intranz. (Rar) A duhni (1), a puți. – Din duhoare.

DUHORÍ, duhoresc, vb. IV. Intranz. (Rar) A duhni (1), a puți. – Din duhoare.

DUHORÍ, duhoresc, vb. IV. Intranz. (De obicei urmat de determinări introduse prin prep. «a») A duhni. Două luni zăcuse în murdărie... nespălat și duhorind. C. PETRESCU, Î. II 226. Unchiul lor... avea o figură idioată și duhorea a rachiu, ca o velniță. VLAHUȚĂ, O. A. III 144.

duhorí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. duhorésc, imperf. 3 sg. duhoreá; conj. prez. 3 să duhoreáscă

duhorí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. duhorésc, imperf. 3 sg. duhoreá; conj. prez. 3 sg. și pl. duhoreáscă

DUHORÍ vb. v. duhni, mirosi, puți.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

duhori vb. v. DUHNI. MIROSI. PUȚI.

Intrare: duhori
verb (V401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • duhori
  • duhorire
  • duhorit
  • duhoritu‑
  • duhorind
  • duhorindu‑
singular plural
  • duhorește
  • duhoriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • duhoresc
(să)
  • duhoresc
  • duhoream
  • duhorii
  • duhorisem
a II-a (tu)
  • duhorești
(să)
  • duhorești
  • duhoreai
  • duhoriși
  • duhoriseși
a III-a (el, ea)
  • duhorește
(să)
  • duhorească
  • duhorea
  • duhori
  • duhorise
plural I (noi)
  • duhorim
(să)
  • duhorim
  • duhoream
  • duhorirăm
  • duhoriserăm
  • duhorisem
a II-a (voi)
  • duhoriți
(să)
  • duhoriți
  • duhoreați
  • duhorirăți
  • duhoriserăți
  • duhoriseți
a III-a (ei, ele)
  • duhoresc
(să)
  • duhorească
  • duhoreau
  • duhori
  • duhoriseră
duhorî
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
duhuri
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: duhorire
duhorire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • duhorire
  • duhorirea
plural
  • duhoriri
  • duhoririle
genitiv-dativ singular
  • duhoriri
  • duhoririi
plural
  • duhoriri
  • duhoririlor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)