DUGHEANĂ, dughene, s. f. Prăvălie mică, sărăcăcioasă. [Pl. și: dugheni] – Din tc. dükkân.

dugheană sf [At: PRAV. 30 / V: diga~, doga~, duchian sm, dughean, dughian / Pl: ~eni, ~ene / E: tc dükkan^[1]] 1 Prăvălie mică (uneori improvizată) în care se expun și se vând diferite mărfuri alimentare, de îmbrăcăminte sau numai băuturi. 2 Prăvălie mică și sărăcăcioasă. 3 (Reg) Casă urâtă. 4 (Îvr; îs) ~na dracului Bordel. 5 (Reg) Prostituată. 6 Dans popular moldovenesc foarte vechi, jucat de un bărbat și o femeie care țin capetele unei basmale sub care se învârtesc din când în când. 7 Melodie după care se execută dugheana (6). modificată

DUGHEANĂ, dughene, s. f. (Depr.) Prăvălie mică, sărăcăcioasă. [Pl. și: dugheni] – Din tc. dükkân.

DUGHEANĂ, dugheni și dughene, s. f. (Mold., mai rar în Munt.) Prăvălie mică (uneori improvizată). Ce mărfuri ciudate zăceau pe tejghea, Și-n umbra dughenii, ce monștri. BANUȘ, B. 119. Eu, nevastă, țin dugheană, crîșmă și han la Călugăreni. SADOVEANU, B. 96. Oameni cu bărbi sure îl strigă pe moșneag, cu glas plîngător, din ușile dughenelor unde spînzură bucăți de piele cu miros acru. C. PETRESCU, S. 46.

DUGHEANĂ ~e f. Prăvălie mică sărăcăcioasă. [Sil. -ghea-nă] /<turc. dükkan

DUGHEANĂ s. f. (Mold., Ban., Trans. SV) Prăvălie, A: Va fi fura niscare dugheane [MUNT. prăvălii] cu negoț. PRAV. Mearse într-o dugheană a unui vraci. L SEC. XVII, 11^r. Precupiia cu dughene pen târguri NCL II. 298. Dughenele era pline de negoț. H 1778, 113^v; cf. DOSOFTEI VS; PSEUDO-MUSTE; VP, 63^v; PSEUDO-E. KOGĂLNICEANU: H 1771, 81^r, 87^v, 88^v; BUCOAVNĂ 1775, 53^v; IT 1778, 113^v; H 1779¹ 19^v, 47^r, 82^v, 83^r; H 1779², 81^v. C: Fornix. Doganyie. Bolt. LEX. MARS. 207. Direage... casăle și dugăniile. C 1729, 366^r // B: Mearse într-o dugheană a unui vraci. L ante 1693, 31^r. C: Dugheane și ocine. C 1692, 451^r Variante: doganie (LEX. MARS., 207; C 1729, 366^r). Etimologie:, tc. dükkân. Doganie < scr. doganja, magh. . dogány. Vezi și dugheniță. Cf. boltă, budă, prăvălie.

dugheánă f., pl. enĭ și ene (turc. [d. ar.] dükkian, pop. tükkian, bg. dĭukĕán, ung. dogány). Est. Prăvălie.

dugeană^[1] sf vz dugheană

dughiană f. Mold. 1. prăvălie: dughenele ’s închise AL.; 2. în special cârciumă: trebue să fie în vreo dugheană la băut CR.; pe sub poale de dughiană, horă în care bărbatul și femeia țin de căpătâiele unei basmale sub care joacă. [Turc. DUKIAN].

dugheană s. f., g.-d. art. dughenei; pl. dughene

dugheană s. f., g.-d. art. dughenei; pl. dughene

dugheană s. f., g.-d. art. dughenei; pl. dughene

dugheană, pl. dugheni

dughiană, -gheni.

DUGHEANĂ s. v. magazin, prăvălie.

DUGHEANĂ s. (Transilv.) boltă. (Vinde într-o ~.)

dugheană s. v. MAGAZIN. PRĂVĂLIE.

DUGHEANĂ s. (Transilv.) boltă. (Vinde într-o ~.)

dughiană (dughene), s. f. – Prăvălie. – Mr. duchiane, megl. duchian. Tc. dükkan (Roesler 591; Șeineanu, II, 162; Lokotsch 542; Ronzevalle 91; Iordan, Dift., 80), cf. alb. dukian, bg. diugen, sb. dućan, mag. dogány, cf. it. dogana. – Der. dughengiu, s. m. (băcan, negustor), din tc. dükkanci.