2 intrări

11 definiții

dueláre sf [At: PLR II, 191 / P: du-e~ / E: duela] 1-3 Confruntare în duel (1-3) Si: duelat (1-3).

duelá virr [At: LM / P: du-e~ / Pzi: ~léz / E: duel cf it duellare] 1-2 A (se) lupta în duel.

DUELÁ, duelez, vb. I. Intranz. și refl. recipr. A se lupta în duel. [Pr.: du-e-] – Din duel. Cf. it. duellare.

DUELÁ, duelez, vb. I. Intranz. și refl. recipr. A se lupta în duel. [Pr.: du-e-] – Din duel. Cf. it. duellare.

DUELÁ, duelez, vb. I. Intranz. A se lupta în duel.

duelá (a ~) (du-e-) vb., ind. prez. 3 dueleáză

duelá vb. (sil. du-e-), ind. prez. 1 sg. dueléz, 3 sg. și pl. dueleáză

DUELÁ vb. I. intr., refl. A se bate în duel. [Pron. du-e-. / < it. duelare].

DUELÁ vb. intr., refl. a se bate în duel. (< it. duellare)

A DUELÁ ~éz intranz. A lupta în duel. [Sil. du-e-] /Din duel

A SE DUELÁ mă ~éz intranz. A se lupta în duel (unul cu altul). [Sil. du-e-] /Din duel

Intrare: duela
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) duela duelare duelat duelând singular plural
duelea duelați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) duelez (să) duelez duelam duelai duelasem
a II-a (tu) duelezi (să) duelezi duelai duelași duelaseși
a III-a (el, ea) duelea (să) dueleze duela duelă duelase
plural I (noi) duelăm (să) duelăm duelam duelarăm duelaserăm, duelasem*
a II-a (voi) duelați (să) duelați duelați duelarăți duelaserăți, duelaseți*
a III-a (ei, ele) duelea (să) dueleze duelau duela duelaseră
Intrare: duelare
duelare infinitiv lung
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular duelare duelarea
plural duelări duelările
genitiv-dativ singular duelări duelării
plural duelări duelărilor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)