21 de definiții pentru dudău dudac dudae dudăi dudeu (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

dudắu sn [At: DOSOFTEI, V. S. ap. TDRG / V: ~dác, ~dắi, ~déu sn, ~dáie, ~dáuă sf / Pl: ~dáie, ~dắie, ~déie, ~ri / E: ns cf mg dudva] 1 (Bot; pop) Cucută (Conium maculatum). 2 (Bot; pop) Cicoare (Cichorium intybus). 3 (Bot; pop) Cânepă (Cannabis sativa). 4 (Bot; pop; csc) Bălării. 5 (Pop; îe) Cât hăul și ~ul Niciodată. 6 (Reg) Loc viran pe care cresc buruieni. 7 (Reg; îf dudăi) Putină fară fund pe care se întinde o piele pentru confecționarea buhaiului sau a tobei. 8 (Orn; reg) Cufundar (Gavia).

DUDẮU, dudaie, s. n. (Bot.; pop.) Cucută; p. ext. (cu sens colectiv) buruieni, bălării. – Cf. magh. dudva.

DUDẮU, dudaie, s. n. (Bot.; pop.) Cucută; p. ext. (cu sens colectiv) buruieni, bălării. – Cf. magh. dudva.

DUDẮU, dudaie, s. n. (Bot.) Cucută; (cu sens colectiv) buruieni, bălării. Lîngă dudău des, noaptea li se părea mai caldă. SADOVEANU, M. C. 101. Dacă eu din lene ogoru-mi voi lăsa Făr-a-l lucra cum trebui, va răsări dudău. NEGRUZZI, S. II 260. Oltule, Oltețule ! Seca-ți-ar pîraiele, Să crească dudaiele, Să trec cu picioarele. ALECSANDRI, P. P. 284. – Pl. și: dudăuri (POPA, V. 75), (s. m.) dudăi (BUJOR, S. 23).

dudắu (pop.) s. n., art. dudắul; pl. dudáie

dudău s. n., art. dudăul; pl. dudáie

DUDĂU s. v. bălărie, buruiană, cucută.

DUDẮU ~áie n. pop. 1) Loc năpădit de buruieni (mari); bălărie. 2) Plantă erbacee înaltă cu tulpina erectă din familia umbeliferilor, cu rădăcina și fructele otrăvitoare, folosită în scopuri medicinale; cucută. [Sil. du-dău] /cf. ung. dudva

dudău n. Mold. iarbă mare, bălărie: prin dudaie se'nfundă POP. [Ung. DUDVA].

dúdăŭ n. pl. ăĭe (d. dudă 2, ca și ung. dudva, dudăŭ, și rut. dúdva, cucută). Mold. Bălăriĭ, loc acoperit de buruĭene marĭ.

dúduĭ, a- í v. intr. (imit. înrudit cu ung. dödögni, dödörögni, a bufni, a face gură, dudulni, a striga ca pupăza. V. durduĭ). Răsun înfundat: mașina duduĭa de mult foc; acest on e așa de greŭ, în cît duduĭe pămîntu cînd merge! V. tr. Olt. Trans. Munt. Alung, expulsez. – În Olt. și dúdăĭ. V. dupăĭ.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

dudắu s. v. BĂLĂRIE. BURUIANĂ. CUCUTĂ.

dudắu, dudaie, s.n. – (bot.) Cucută (Conium maculatum). Plantă erbacee otrăvitoare, cu frunze mari, flori albe și fructe brun-verzui, întrebuințată ca medicament. – Cf. magh. dudva „buruiană, bălărie” (Șăineanu, Scriban, DEX, MDA).

dudắu, s.n. – (bot.) Cucută (Conium maculatum). Plantă erbacee otrăvitoare, cu frunze mari, flori albe și fructe brun-verzui, întrebuințată ca medicament. – Cf. magh. dudva (MDA).

dudăí, vb. tranz. – 1. (reg.; înv.) A fugări, a alerga: „Merge-i tu, li-i dudăi, / Până-n fundu' grădinii” (Bârlea, 1924, II: 200). 2. A șuiera, a bate cu putere: „Când vântuțu-a dudăi” (Șieu, 1925). – Formă onomatopeică, cf. dudui (MDA).

Intrare: dudău
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular dudău dudăul
plural dudaie dudaiele
genitiv-dativ singular dudău dudăului
plural dudaie dudaielor
vocativ singular
plural
dudac
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.
dudae
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.
dudeu
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.
dudăi
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.