11 definiții pentru ducipal ducepal duciupal

dúcipal sm [At: LB / V: (îrg) dúcep~, (reg) dúciup~ (A: nct) / Pl: ~i / E: Ducipal] Cal sprinten, voinic, frumos. modificată

În original, cele 2 var. fără acc. - LauraGellner

DÚCIPAL, ducipali, s. m. Cal sprinten, voinic, frumos. – Din sl. dučipalŭ.

DÚCIPAL, ducipali, s. m. Cal sprinten, voinic, frumos. – Din sl. dučipalŭ.

DÚCIPAL, ducipali, s. m. Cal bun, voinic, frumos. Vedea aidoma printre constelații... generali strunindu-și ducipalii și sunînd din goarne aurite. GALAN, Z. R. 378. ◊ Fig. În aceeași vreme însă încălecă pe un nou ducipal: Se apucă să crească gîndaci de mătase. MACEDONSKI, O. III 57.

dúcipal s. m., pl. dúcipali

ducipál s. m., pl. ducipáli

Ducipal m. formă populară din Bucefal: crezând că se găsește pe Ducipal călare AL.

ducipál m., pl. (v sl. dučipalŭ, d. vgr. buképhalos, ngr. vukéfalos, cu cap de boŭ, adică „cu coarne”). Calu luĭ Alexandru cel Mare. Fig. Iron. Cal bun: ĭa ține-țĭ ducipalu, măĭ! V. bidiviŭ.

dúcepal sm vz ducipal modificată

În original, cuv. fără acc. L-am adăugat potrivit cu acc. din def. formei principale - LauraGellner

dúciupal sm vz ducipal modificată

În original, cuv. fără acc. L-am adăugat potrivit cu acc. din def. formei principale - LauraGellner
Intrare: ducipal
ducipal
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular ducipal ducipalul
plural ducipali ducipalii
genitiv-dativ singular ducipal ducipalului
plural ducipali ducipalilor
vocativ singular
plural
ducepal
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.
duciupal
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.