DUCIPAL, ducipali, s. m. Cal bun, voinic, frumos. Vedea aidoma printre constelații... generali strunindu-și ducipalii și sunînd din goarne aurite. GALAN, Z. R. 378. ◊ Fig. În aceeași vreme însă încălecă pe un nou ducipal: Se apucă să crească gîndaci de mătase. MACEDONSKI, O. III 57.