8 definiții pentru dubitație dubitațiune

dubitație sf [At: I. GOLESCU, C., ap. DLR ms / V: ~iune / Pl: ~ii / E: fr dubitation, lat dubitatio] Figură retorică prin care oratorul arată că se îndoiește de adevărul celor spuse de el pentru a preveni obiecțiile.

dubitáție (-ți-e) s. f., art. dubitáția (-ți-a), g.-d. dubitáții, art. dubitáției

dubitáție s. f. (sil. -ți-e), art. dubitáția (sil. -ți-a), g.-d. dubitáții, art. dubitáției

DUBITÁȚIE s.f. Figură retorică prin care oratorul arată că se îndoiește de adevărul celor spuse de el pentru a preveni obiecțiile; addubitație. [Gen. -iei, var. dubitațiune s.f. / cf. fr. dubitation, lat. dubitatio].

DUBITÁȚIE s. f. 1. exprimare a unei îndoieli, incertitudini, nesiguranțe în gândire. 2. figură retorică prin care oratorul arată că se îndoiește de adevărul celor spuse de el, pentru a preveni obiecțiile; addubitație. (< fr. dubitation, lat. dubitatio)

dubitațiune sf vz dubitație

DUBITAȚIÚNE s.f. v. dubitație.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

dubitație (lat. dubitatio „îndoială”), sin. aporia „dificultate” sau diaporesis „îndoială”, figură retorică prin care vorbitorul pare a ezita în alegerea cuvintelor sau în exprimarea cea mai potrivită a adevărului, pentru a preveni vreo obiecție, dar mai ales pentru a întări astfel adevărul celor spuse. Este o figură care dă vorbirii aparența veracității și solicită încrederea auditorului (A): „Voi, senatorilor (e greu de spus, dar trebuie s-o spun), voi, zic, ați lipsit de viață pe Sulpicius.” (Cicero)

Intrare: dubitație
dubitație substantiv feminin
  • silabisire: -ți-e
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular dubitație dubitația
plural
genitiv-dativ singular dubitații dubitației
plural
vocativ singular
plural
dubitațiune substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular dubitațiune dubitațiunea
plural
genitiv-dativ singular dubitațiuni dubitațiunii
plural
vocativ singular
plural