34 de definiții pentru dușcă (pl. duști) dugă dutcă dupcă (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

dúșcă sf [At: KLEIN, D. 207/ Pl: dúște, îvr ~șci / E: srb dužak] 1 Cantitate de băutură (alcoolică) care se poate bea dintr-o singură înghițitură. 2 (Îe) A da (de) ~ A bea dintr-o singură înghițitură sau fără să se oprească.

DÚȘCĂ, duști, s. f. Cantitate de băutură (alcoolică) care se poate bea dintr-o singură înghițitură. ◊ Expr. A da (de) dușcă = a bea dintr-o singură înghițitură sau fără să se oprească. – Din sb. dušak (gen. duška).[1]

  1. În DEX98: DÚȘCĂ, duște. LauraGellner

DÚȘCĂ, duște, s. f. Cantitate de băutură (alcoolică) care se poate bea dintr-o singură înghițitură. ◊ Expr. A da (de) dușcă = a bea dintr-o singură înghițitură sau fără să se oprească. – Din scr. dušak (gen. duška).[1]

  1. În DEX09: DÚȘCĂ, duști. LauraGellner

DÚȘCĂ s. f. Cantitatea de băutură (mai ales de rachiu sau vin) care se poate bea dintr-o dată; înghițitură, sorbitură. Moș Nichifor a tras o dușcă de rachiu din plosca lui cea de Brașov. CREANGĂ, P. 117. Vivat!...Încă o dușcă, Bujoraș dragă. ALECSANDRI, T. 239. Mai bea o dușcă, băiete, zise un bătrîn. NEGRUZZI, S. I 169. ◊ Expr. A da de dușcă = a bea dintr-o înghițitură, pe nerăsuflate. Ca să nu ne strice hatîrul, dă de dușcă ș-al treilea stacan de țuică. VLAHUȚĂ, O. A. 390. «Mă închin, băieți, la fața voastră cu sănătate»... Și dă paharul de dușcă. CREANGĂ, A. 95.

!dúșcă s. f., g.-d. art. dúștii; pl. duști

dúșcă s. f., pl. dúște

DÚȘCĂ s. gât, gură, înghițitură, sorbitură, (Transilv.) scopot. (O ~ de vin.)

dúșcă (-ște), s. f. – Înghițitură, sorbitură. Sl., cf., sb. za dušak „fără să respire”, slov. dušek, ceh. duškem, pol. duszkiem, rus. duška „răgaz” (Cihac, II, 104; Conev 91). Cf. duh. Din aceeași familie face parte dușnic, s. n. (Olt., răsuflătoare, valvulă; fumar), din bg., sb. dušnik (Candrea; Conev 63).

DÚȘCĂ f. Cantitate de băutură alcoolică băută dintr-o singură înghițitură. A da de ~ a bea până la fund dintr-o înghițitură. /<sb. dušak

dușcă f. înghițire, sorbitură: trase câte o dușcă de rachiu CR. [Slovean DUȘEK (DUȘKA), suflare].

dúșcă f., pl. ște și ștĭ (vsl. *duška, d. duhŭ, duh, duša, suflare; rus. duška, supapă, răsuflătoare; sîrb. za dušak, dintr’o suflare). Fam. Înghițitură, sorbitură: o dușcă de vin, a băut tot paharu dintr’o dușcă. De dușcă, dintr’o singură răsuflare (bînd), pe nerăsuflate. V. suflet.

dútcă1 sf [At: N. COSTIN, ap. LET. II, 128/30 / V: dúhcă, dúcă (Pl: dúce), dúgă (Pl: dúge, dúgi), dúpcă (Pl: dúpce, dúpci) / E: ucr дудок] 1 Monedă rusească sau poloneză de mică valoare, care a circulat și în țările românești. 2 Veche monedă românească de argint.

DÚTCĂ, dutce, s. f. Monedă rusească sau poloneză de mică valoare, care a circulat și în Țările Române; veche monedă românească de argint. [Var.: dúpcă s. f.] – Din ucr. dudok.

DÚTCĂ, dutce, s. f. Monedă rusească sau poloneză de mică valoare, care a circulat și în țările românești; veche monedă românească de argint. [Var.: dúpcă s. f.] – Din ucr. dudok.

Intrare: dușcă (pl. duști)
dușcă (pl. duști)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular dușcă dușca
plural duști duștile
genitiv-dativ singular duști duștii
plural duști duștilor
vocativ singular
plural
dușcă (pl. duște)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular dușcă dușca
plural duște duștele
genitiv-dativ singular duște duștei
plural duște duștelor
vocativ singular
plural
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular dutcă dutca
plural dutce dutcele
genitiv-dativ singular dutce dutcei
plural dutce dutcelor
vocativ singular
plural
dugă
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular dupcă dupca
plural dupce dupcele
genitiv-dativ singular dupce dupcei
plural dupce dupcelor
vocativ singular
plural