dropie sf [At: (a. 1632) DOR, ap. TDRG / V: drob, drop sm / Pl: ~ii / E: bg дроплна] Pasăre mare de stepă cu penajul spatelui galben-ruginiu și vârful aripilor albe, capul și gâtul sur, a cărei carne este comestibilă (Otis tarda).

DROPIE, dropii, s. f. Pasăre sălbatică înaltă de peste un metru; trăiește la șes și e foarte căutată de vînători pentru carnea ei gustoasă (Otis tarda); drobiță. Dintr-o dată ne-am văzut aproape de dropii. Cu binoclul, am cunoscut cucoșul cel bătrîn, cu guleru-i de năgară. SADOVEANU, O. A. II 221. Am văzut cîrdurile de dropii, cutreierînd, cu pas măsurat și cu capul ațintit la pază, acele șesuri fără margine. ODOBESCU, S. III 14. ◊ (Metaforic) Iar peste șes – aprinsă dropie – Soarele roșu se-nalță, s-apropie. BENIUC, V. 110.

DROPIE ~i f. Pasăre de stepă de talie mare, cu gât lung, picioare puternice și cu penaj divers colorat. [Art. dropia; G.-D. dropiei; Sil. -pi-e] /<bulg. droplia

dropie f. pasăre de mărimea curcanului din ordinul picioroangelor (Otis tarda). [Serb. DROPLĬA].

drópie f. (sîrb. dropija, bg. dropia și droplia, rut. drófa, dróhva, pol. drop, dropia, rudă cu germ. trappe, dropie). O pasăre sălbatică din ordinu celor cu picioroange, ceva maĭ mare de cît curcanu (ótis tárda). V. spîrcacĭ.

drob³ sm vz dropie

drofie sf vz dropie

drop⁴ sm vz dropie

dropie (desp. -pi-e) s. f., art. dropia (desp. -pi-a), g.-d. art. dropiei; pl. dropii, art. dropiile (desp. -pi-i-)

dropie (-pi-e) s. f., art. dropia (-pi-a), g.-d. art. dropiei; pl. dropii, art. dropiile (-pi-i-)

dropie s. f. (sil. -pi-e), art. dropia (sil. -pi-a), g.-d. art. dropiei; pl. dropii, art. dropiile (sil. -pi-i-)

dropie, -piei gen. a.

DROPIE MICĂ s. v. spurcaci.

DROPIE PITICĂ s. v. spurcaci.

dropie mică s. v. SPURCACI.

dropie pitică s. v. SPURCACI.

dropie (dropii), s. f. – Pasăre mare de stepă cu carnea comestibilă. Bg., sb. droplja (Miklosich, Slaw. Elem., 21; Cihac, II, 102; Conev 54; Skok 68; Petrovici, Dacor., X, 139). – Der. dropioi, s. m. (bărbătușul dropiei). Var. drop, indicată de Damé, este îndoielnică.

DROPÍE (< bg.) s. f. Pasăre de stepă, bună alergătoare, una dintre cele mai mari păsări din Europa (lungă de 85-115 cm), cu penajul spatelui galben-ruginiu, pântecele și pieptul albe, capul și gâtul sur-deschis (Otis tarda). Este ocrotită prin lege. D. mică = spurcaci.

DROPIE, (17 B IV 295); Drochie, I. (Isp V¹), < subst.