drogá vtr [At: DA ms / Pzi: ~ghéz / E: fr droguer] 1-2 A administra sau a lua stupefiante. 3-4 (Fam; adesea irn) A administra sau a lua medicamente în mod inutil sau excesiv.

DROGÁ, droghez, vb. I. Tranz. și refl. A administra sau a lua stupefiante; a administra sau a lua medicamente în cantități excesive. – Din fr. droguer.

DROGÁ, droghez, vb. I. Tranz. și refl. A administra sau a lua stupefiante; a administra sau a lua medicamente în cantități excesive. – Din fr. droguer.

drogá (a ~) vb., ind. prez. 3 drogheáză

drogá vb., ind. prez. 1 sg. droghéz, 3 sg. și pl. drogheáză

DROGÁ vb. I. tr., refl. A (se) îndopa cu droguri, cu medicamente. [< fr. droguer, it. drogare].

DROGÁ vb. tr., refl. a(-și) administra droguri, medicamente. (< fr. droguer)

A DROGÁ ~ghéz tranz. A administra droguri (unui bolnav). /<fr. droguer

drog³ sn [At: DEX² / Pl: ~uri / E: nct] (Bot; reg) 1 Arbust cu flori galbene solitare, care crește prin locuri pietroase (Genista albida). 2 Plantă târâtoare din familia leguminoaselor, care crește prin pășuni montane Si: drobușor¹ (2) (Genista oligosperma).

drog⁴ sn vz drob¹

drog¹ sn [At: N. A. BOGDAN, C. M. 288 / V: (îvr) ~ă sf / Pl: ~uri / E: fr drogue] 1 Nume generic pentru substanțe de origine vegetală, animală sau sintetică, folosite în farmacie. 2 (Pex) Medicament. 3 Substanță psihotropă al cărei consum poate duce la toxicomanie Si: stupefiant. 4 (Fig) Lucru de care nu ne mai putem dispensa.

drog² sn [At: STANCU, C. 60 / Pl: ~uri / E: nct] (Reg) Vale.

drógă sf vz drog¹

DROG¹, droguri, s. n. 1. Substanță de origine vegetală, animală sau minerală care se întrebuințează la prepararea unor medicamente și ca stupefiant. 2. (Fam.) Medicament. – Din fr. drogue.

DROG² subst. Numele a două plante: a) arbust cu flori gălbui solitare, care crește prin locuri pietroase și aride (Genista albida); b) plantă târâtoare din familia leguminoaselor, care crește prin pășuni montane (Genista oligosperma). – Et. nec.

DROG¹, droguri, s. n. 1. Substanță de origine vegetală, animală sau minerală care se întrebuințează la prepararea unor medicamente și ca stupefiant. 2. (Fam.) Medicament. – Din fr. drogue.

DROG² subst. Numele a două plante: a) arbust cu flori gălbui solitare, care crește prin locuri pietroase și aride (Genista albida); b) plantă târâtoare din familia leguminoaselor, care crește prin pășuni montane (Genista oligosperma). – Et. nec.

DROG, droguri, s. n. (Mai ales la pl.) Nume generic dat substanțelor naturale sau preparate, de origine vegetală sau animală, care se întrebuințează la prepararea produselor farmaceutice.

drog s. n., pl. dróguri

drog s. n., pl. dróguri