2 intrări

27 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DROGA, droghez, vb. I. Tranz. și refl. A administra sau a lua stupefiante; a administra sau a lua medicamente în cantități excesive. – Din fr. droguer.

DROGA, droghez, vb. I. Tranz. și refl. A administra sau a lua stupefiante; a administra sau a lua medicamente în cantități excesive. – Din fr. droguer.

droga vtr [At: DA ms / Pzi: ~ghez / E: fr droguer] 1-2 A administra sau a lua stupefiante. 3-4 (Fam; adesea irn) A administra sau a lua medicamente în mod inutil sau excesiv.

DROGA vb. I. tr., refl. A (se) îndopa cu droguri, cu medicamente. [< fr. droguer, it. drogare].

DROGA vb. tr., refl. a(-și) administra droguri, medicamente. (< fr. droguer)

A DROGA ~ghez tranz. A administra droguri (unui bolnav). /<fr. droguer

DROG1, droguri, s. n. 1. Substanță de origine vegetală, animală sau minerală care se întrebuințează la prepararea unor medicamente și ca stupefiant. 2. (Fam.) Medicament. – Din fr. drogue.

DROG1, droguri, s. n. 1. Substanță de origine vegetală, animală sau minerală care se întrebuințează la prepararea unor medicamente și ca stupefiant. 2. (Fam.) Medicament. – Din fr. drogue.

drog2 sn [At: STANCU, C. 60 / Pl: ~uri / E: nct] (Reg) Vale.

drog1 sn [At: N. A. BOGDAN, C. M. 288 / V: (îvr) sf / Pl: ~uri / E: fr drogue] 1 Nume generic pentru substanțe de origine vegetală, animală sau sintetică, folosite în farmacie. 2 (Pex) Medicament. 3 Substanță psihotropă al cărei consum poate duce la toxicomanie Si: stupefiant. 4 (Fig) Lucru de care nu ne mai putem dispensa.

DROG, droguri, s. n. (Mai ales la pl.) Nume generic dat substanțelor naturale sau preparate, de origine vegetală sau animală, care se întrebuințează la prepararea produselor farmaceutice.

DROG s.n. Substanță folosită la prepararea produselor farmaceutice. ♦ (Adesea peior.) Medicament. [< fr. drogue, cf. it. droga].

DROG s. n. 1. substanță toxică medicamentoasă folosită la prepararea produselor farmaceutice. 2. stupefiant. (< fr. drogue)

drog s. n. (chim.) Stupefiant ◊ „Toate drumurile duc la Roma, chiar și acela al drogurilor. Sc. 1 V 74 p. 4. ◊ „În Canada, muște din specia drosophila urmează să fie folosite pe aeroporturi pentru a depista arme încărcate cu explozibil și droguri. În acest fel vameșii vor să aplice în practică cercetările geneticianului japonez T.N. care a reușit să obțină muște din specia amintită, extrem de sensibile la mirosurile emanate de asemenea obiecte.” Sc. 17 VII 77 p. 4; v. și Interpol, speed (din fr. drogue; DMN 1965; DN, DN3 – alte sensuri, DEX)

DROG ~uri n. mai ales la pl. Substanță folosită la prepararea unor medicamente sau ca stupefiant. /<fr. drogue

drog n. numele tuturor substanțelor întrebuințate de farmaciști, chimiști, boiangii (= fr. drogue).

2) *drog n., pl. urĭ (fr. drogue, d. ol. droog, germ. trocken, uscat; it. sp. droga). Substanță chimică, farmaceŭtică orĭ de văpsitorie.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

droga (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. droghez, 3 droghea; conj. prez. 1 sg. să droghez, 3 să drogheze

droga (a ~) vb., ind. prez. 3 droghea

droga vb., ind. prez. 1 sg. droghez, 3 sg. și pl. droghea

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

DROG s. stupefiant. (Trafic de ~uri.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

drog (droguri), s. n. – Stupefiant. Fr. drogue.Der. drogherie, s. f., din fr. droguerie; droghist, s. m., din fr. droguiste; droga, vb. (a administra droguri).

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

A SE DROGA a cânta la armonică, a se ciuperca, a se face linie, a se fixa, a se pastila, a se prăji, a sniffui, a trage un cui, a se tripa, a se vărzui.

AFLAT SUB INFLUENȚA DROGURILOR futut, hait, luat, prăjit, rupt, shot, tripat, varză.

Intrare: droga
verb (VT205)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • droga
  • drogare
  • drogat
  • drogatu‑
  • drogând
  • drogându‑
singular plural
  • droghea
  • drogați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • droghez
(să)
  • droghez
  • drogam
  • drogai
  • drogasem
a II-a (tu)
  • droghezi
(să)
  • droghezi
  • drogai
  • drogași
  • drogaseși
a III-a (el, ea)
  • droghea
(să)
  • drogheze
  • droga
  • drogă
  • drogase
plural I (noi)
  • drogăm
(să)
  • drogăm
  • drogam
  • drogarăm
  • drogaserăm
  • drogasem
a II-a (voi)
  • drogați
(să)
  • drogați
  • drogați
  • drogarăți
  • drogaserăți
  • drogaseți
a III-a (ei, ele)
  • droghea
(să)
  • drogheze
  • drogau
  • droga
  • drogaseră
Intrare: drog (med.)
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • drog
  • drogul
  • drogu‑
plural
  • droguri
  • drogurile
genitiv-dativ singular
  • drog
  • drogului
plural
  • droguri
  • drogurilor
vocativ singular
plural
drogă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

droga, droghezverb

  • 1. A administra sau a lua stupefiante; a administra sau a lua medicamente în cantități excesive. DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:

drog, drogurisubstantiv neutru

  • 1. Substanță de origine vegetală, animală sau minerală care se întrebuințează la prepararea unor medicamente și ca stupefiant. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: stupefiant
  • 2. familiar Medicament. DEX '09 DEX '98 DN
    sinonime: medicament
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.