2 intrări

35 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

drog3 sn [At: DEX2 / Pl: ~uri / E: nct] (Bot; reg) 1 Arbust cu flori galbene solitare, care crește prin locuri pietroase (Genista albida). 2 Plantă târâtoare din familia leguminoaselor, care crește prin pășuni montane Si: drobușor1 (2) (Genista oligosperma).

drog1 sn [At: N. A. BOGDAN, C. M. 288 / V: (îvr) sf / Pl: ~uri / E: fr drogue] 1 Nume generic pentru substanțe de origine vegetală, animală sau sintetică, folosite în farmacie. 2 (Pex) Medicament. 3 Substanță psihotropă al cărei consum poate duce la toxicomanie Si: stupefiant. 4 (Fig) Lucru de care nu ne mai putem dispensa.

drog2 sn [At: STANCU, C. 60 / Pl: ~uri / E: nct] (Reg) Vale.

drogá vtr [At: DA ms / Pzi: ~ghéz / E: fr droguer] 1-2 A administra sau a lua stupefiante. 3-4 (Fam; adesea irn) A administra sau a lua medicamente în mod inutil sau excesiv.

DROG1, droguri, s. n. 1. Substanță de origine vegetală, animală sau minerală care se întrebuințează la prepararea unor medicamente și ca stupefiant. 2. (Fam.) Medicament. – Din fr. drogue.

DROG2 subst. Numele a două plante: a) arbust cu flori gălbui solitare, care crește prin locuri pietroase și aride (Genista albida); b) plantă târâtoare din familia leguminoaselor, care crește prin pășuni montane (Genista oligosperma).Et. nec.

DROGÁ, droghez, vb. I. Tranz. și refl. A administra sau a lua stupefiante; a administra sau a lua medicamente în cantități excesive. – Din fr. droguer.

DROG1, droguri, s. n. 1. Substanță de origine vegetală, animală sau minerală care se întrebuințează la prepararea unor medicamente și ca stupefiant. 2. (Fam.) Medicament. – Din fr. drogue.

DROG2 subst. Numele a două plante: a) arbust cu flori gălbui solitare, care crește prin locuri pietroase și aride (Genista albida); b) plantă târâtoare din familia leguminoaselor, care crește prin pășuni montane (Genista oligosperma).Et. nec.

DROGÁ, droghez, vb. I. Tranz. și refl. A administra sau a lua stupefiante; a administra sau a lua medicamente în cantități excesive. – Din fr. droguer.

DROG, droguri, s. n. (Mai ales la pl.) Nume generic dat substanțelor naturale sau preparate, de origine vegetală sau animală, care se întrebuințează la prepararea produselor farmaceutice.

drogá (a ~) vb., ind. prez. 3 drogheáză

drogá vb., ind. prez. 1 sg. droghéz, 3 sg. și pl. drogheáză

DROG s.n. Substanță folosită la prepararea produselor farmaceutice. ♦ (Adesea peior.) Medicament. [< fr. drogue, cf. it. droga].

Intrare: droga
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) droga drogare drogat drogând singular plural
droghea drogați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) droghez (să) droghez drogam drogai drogasem
a II-a (tu) droghezi (să) droghezi drogai drogași drogaseși
a III-a (el, ea) droghea (să) drogheze droga drogă drogase
plural I (noi) drogăm (să) drogăm drogam drogarăm drogaserăm, drogasem*
a II-a (voi) drogați (să) drogați drogați drogarăți drogaserăți, drogaseți*
a III-a (ei, ele) droghea (să) drogheze drogau droga drogaseră
Intrare: drog
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular drog drogul
plural droguri drogurile
genitiv-dativ singular drog drogului
plural droguri drogurilor
vocativ singular
plural
drogă
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)