drod sn vz drot

drot sn [At: ECONOMIA, 191/3 / V: drod, drout / Pl: ~uri / E: mg drót] 1 Sârmă. 2 Arc de sârmă folosit la scaunele capitonate, la somiere etc. 3 Instrument metalic de forma unui clește lung, care, încălzit, servește la ondulatul părului. 4 (Reg) Telegraf.

drout sn vz drot

DROT, droturi, s. n. (Regional) 1. Sîrmă. Grijeam de-o pasăre care era încinsă în cușcă de drot (sîrmă), îi dam apă și demîncare. RETEGANUL, P. V 81. Drot încîrligat, În carne băgat (Cercelul). GOROVEI, C. 63. 2. Spirală de sîrmă, folosită la capitonarea scaunelor, somierelor etc.; arc, resort. Uncheșul a oftat din nou, de s-au cutremurat pînă și... droturile șubrede ale canapelei. POPA, B. 93. N-am jețuri de damască pe droturi așezate... Am numai două laviți. MACEDONSKI, O. II 61. 3. Fier de frizat. Ridica cu pieptenele un val de păr și strecura drotul în el într-o fumegare ușoară. SADOVEANU, O. IV 90.

DROT ~uri n. reg. Fir metalic având diferite întrebuințări; sârmă. /<ung. drót

drot n. sârmă groasă. [Ung. DRÓT (din nemț. Draht)].

drot n., pl. urĭ (ung. drót, pol. drót, d. germ. draht, sîrmă). Nord. Spirală de sîrmă groasă întrebuĭnțată ca resort la scaune și canapelele ca să le ție unflate. Est. Instrument (ca un foarfece) de încrețit păru. – V. tel.

drot s. n., pl. droturi

drot s. n., pl. droturi

drot s. n., pl. droturi

drot (droturi), s. n. – 1. Sîrmă. – 2. Arc de sîrmă, folosit la scaune capitonate etc. – 3. Instrument metalic de ondulat părul. Germ. Draht (Diez, Gramm., I, 129), prin intermediul pol., rut. drot, cf. mag. drót (Gáldi, Dict., 125). – Der. drota, vb. (a ondula, a încreți părul); drotar, s. m. (Trans., persoană care repară capcanele rupte, legîndu-le cu sîrmă), cf. sb. drotar.

DRO(N)D. 1. Drodul olt. (Sd VI 503). 2. Drondea (17 A III 164); Drondoi, fam., act.

DROT s. v. arc, resort, sârmă.

drot s. v. ARC. RESORT. SÎRMĂ.

drod, droade, (drot), s.n. (reg.) 1. Sârmă: „Cum i-o adus cela sacu, o pus la gura lui on inel de drod gros...” (Bilțiu, 2007: 404). 2. Telegraf. – Din magh. drót „sârmă” (MDA).

drod, droade, (drot), s.n. – (reg.) 1. Sârmă. 2. Telegraf. – Din magh. drót „sârmă” (MDA).

drot, s.n. v. drod.