2 intrări

15 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

dricári2 sn vz dricar2

DRICÁR, dricari, s. m. 1. Fabricant sau negustor de dricuri (1). 2. Proprietar sau vizitiu de dricuri (2); antreprenor de pompe funebre. 3. Persoană care transportă mortul la groapă; cioclu. – Dric + suf. -ar.

DRICÁR, dricari, s. m. 1. Fabricant sau negustor de dricuri (1). 2. Proprietar sau vizitiu de dricuri (2); antreprenor de pompe funebre. 3. Persoană care transportă mortul la groapă; cioclu. – Dric + suf. -ar.

dricár2 sn [At: VAIDA / V: ~i / Pl: ~e / E: ns cf dricală] (Reg) Pilotă.

dricár1 sm [At: I. BOTEZ, B. 36 / V: ~i / Pl: ~i / E: dric + -ar] 1 Fabricant de dricuri (8). 2 Negustor de dricuri (8). 3 Antreprenor de pompe funebre. 4 Proprietar al unui dric (8). 5 Vizitiu al unui dric (8). 6 Persoană care transportă mortul la groapă Si: cioclu.

DRICÁR, dricari, s. m. 1. Fabricant sau negustor de dricuri; antreprenor de pompe funebre. Ciorile se strigau pe nume plutind în burnița dimineții ca niște petice furate de vînt din vitrina, unui dricar. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. I 88. 2. Cioclu care conduce sau însoțește dricul. La groapă cine te va petrece? Poate numai, dricarul... și vîntul rece. ISAC, O. 106.

DRICÁR ~i m. înv. 1) Stăpân al unui dric. 2) Persoană care ducea morții la cimitir; cioclu. /dric + suf. ~ar

dricár m. (d. dric). Munt. Patașcar, decorator de pompe funebre.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

dricár, dricaruri, dricare, s.n. – (reg.) Plapumă umplută cu pene; dună. – Cf. dricală „plapumă cu fulgi” (< magh. derékaly) (DER, MDA).

dricár, -uri, s.n. – Plapumă umplută cu pene; dună. – Cf. dricală „plapumă cu fulgi” (< magh. derékaly).

Intrare: dricari
dricari
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: dricar
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dricar
  • dricarul
  • dricaru‑
plural
  • dricari
  • dricarii
genitiv-dativ singular
  • dricar
  • dricarului
plural
  • dricari
  • dricarilor
vocativ singular
  • dricarule
  • dricare
plural
  • dricarilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

dricar

  • 1. Fabricant sau negustor de dricuri.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
  • 2. Proprietar sau vizitiu de dricuri; antreprenor de pompe funebre.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
    exemple
    • Ciorile se strigau pe nume plutind în burnița dimineții ca niște petice furate de vînt din vitrina, unui dricar. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. I 88.
      surse: DLRLC
  • 3. Persoană care transportă mortul la groapă.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: cioclu attach_file un exemplu
    exemple
    • La groapă cine te va petrece? Poate numai, dricarul... și vîntul rece. ISAC, O. 106.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Dric + sufix -ar.
    surse: DEX '98 DEX '09