DRICAR, dricari, s. m. 1. Fabricant sau negustor de dricuri; antreprenor de pompe funebre. Ciorile se strigau pe nume plutind în burnița dimineții ca niște petice furate de vînt din vitrina, unui dricar. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. I 88. 2. Cioclu care conduce sau însoțește dricul. La groapă cine te va petrece? Poate numai, dricarul... și vîntul rece. ISAC, O. 106.