2 intrări

17 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DRIBLÁRE, driblări, s. f. Acțiunea de a dribla și rezultatul ei; dribling. – V. dribla.

DRIBLÁRE, driblări, s. f. Acțiunea de a dribla și rezultatul ei; dribling. – V. dribla.

driblare sf [At: DA ms / Pl: ~lări / E: dribla] 1 (Spt) Depășire a unuia sau a mai mulți adversari, strecurându-se (prin inducerea în eroare) cu mingea sau pucul, fără a permite ca echipa adversă să intre în posesia acesteia sau a acestuia și fără a pasa unui coechipier Si: dribling (1), driblaj (1), (rar) driblat1 (1). 2 (Fam; pgn) Înșelătorie.

DRIBLÁRE s. f. Acțiunea de a dribla. Driblarea la baschet poate fi executată pe loc sau în mișcare.

DRIBLÁRE s.f. Acțiunea de a dribla și rezultatul ei; dribling, driblaj. [< dribla].

DRIBLÁ, driblez, vb. I. Intranz. (Sport) A conduce mingea sau pucul (cu piciorul, mâna, crosa etc.) în așa fel încât să-și înșele adversarul direct și să poată trece de el. ♦ Tranz. A-și înșela și a-și depăși adversarul direct printr-o conducere înșelătoare a mingii sau a pucului. ♦ P. gener. (Fam.) A păcăli, a înșela. – Din fr. dribbler.[1]

  1. În original, incorect: Din fr. dribler. cata

dribla vt [At: DA ms / Pzi: ~léz / E: fr dribbler] 1 (Spt) A depăși unul sau mai mulți adversari, strecurându-se (prin inducerea în eroare) cu mingea sau pucul, fără a permite ca echipa adversă să intre în posesia acesteia sau a acestuia și fără a pasa unui coechipier. 2 (Fam; pgn) A înșela. corectată

DRIBLÁ, driblez, vb. I. Intranz. (Sport) A conduce mingea sau pucul (cu piciorul, mâna, crosa etc.) în așa fel încât să-și înșele adversarul direct și să poată trece de el. ♦ Tranz. A-și înșela și a-și depăși adversarul direct printr-o conducere înșelătoare a mingii sau a pucului. ♦ P. gener. (Fam.) A păcăli, a înșela. – Din fr. dribbler.

DRIBLÁ, driblez, vb. I. Intranz. (Sport) A purta mingea cu multă abilitate, evitînd un adversar care stă în cale. X face greșeala de a dribla prea mult. ◊ Tranz. După ce a driblat pe fundaș, a tras în colțul drept al porții.

DRIBLÁ vb. I. intr. (Sport) A conduce mingea cu abilitate, având un adversar care stă în cale. [< fr. dribbler, cf. engl. dribble].

DRIBLÁ vb. I. intr. a conduce mingea cu abilitate, executând lovituri scurte cu piciorul (la fotbal), cu mâna (la handbal, baschet), sau cu crosa (la hochei), cu mișcări înșelătoare, pentru a putea evita adversarul. II. tr. a-și înșela, a-și depăși adversarul. ◊ (p. ext.; fam.) a păcăli, a-și înșela (< fr. dribbler, engl. dribble)

A DRIBLÁ ~éz 1. intranz. (la fotbal, handbal, baschet, hochei) A conduce mingea sau pucul cu abilitate, ocolind adversarii. 2. tranz. 1) (adversari) A depăși prin conducerea abilă a mingii sau a pucului. 2) fam. (persoane) A face să ia un neadevăr drept adevăr; a păcăli; a amăgi; a înșela; a minți. /<fr. dribbler corectată


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

dribláre (dri-bla-) s. f., g.-d. art. driblắrii; pl. driblắri

dribláre s. f. (sil. -bla-), g.-d. art. driblării; pl. driblări

driblá (a ~) (dri-bla) vb., ind. prez. 3 dribleáză

driblá vb. (sil. -bla), ind. prez. 1 sg. dribléz, 3 sg. și pl. dribleáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DRIBLARE s. (SPORT) driblaj, dribling. (~ adversarului.)

Intrare: driblare
  • silabație: dri-bla-re info
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • driblare
  • driblarea
plural
  • driblări
  • driblările
genitiv-dativ singular
  • driblări
  • driblării
plural
  • driblări
  • driblărilor
vocativ singular
plural
Intrare: dribla
  • silabație: dri-bla info
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • dribla
  • driblare
  • driblat
  • driblatu‑
  • driblând
  • driblându‑
singular plural
  • driblea
  • driblați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • driblez
(să)
  • driblez
  • driblam
  • driblai
  • driblasem
a II-a (tu)
  • driblezi
(să)
  • driblezi
  • driblai
  • driblași
  • driblaseși
a III-a (el, ea)
  • driblea
(să)
  • dribleze
  • dribla
  • driblă
  • driblase
plural I (noi)
  • driblăm
(să)
  • driblăm
  • driblam
  • driblarăm
  • driblaserăm
  • driblasem
a II-a (voi)
  • driblați
(să)
  • driblați
  • driblați
  • driblarăți
  • driblaserăți
  • driblaseți
a III-a (ei, ele)
  • driblea
(să)
  • dribleze
  • driblau
  • dribla
  • driblaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

driblare

etimologie:

  • vezi dribla
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

dribla

  • 1. sport A conduce mingea sau pucul (cu piciorul, mâna, crosa etc.) în așa fel încât să-și înșele adversarul direct și să poată trece de el.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN attach_file un exemplu
    exemple
    • X face greșeala de a dribla prea mult.
      surse: DLRLC

etimologie: