2 intrări

23 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

drapáre sf [At: CARAGIALE, N.F. 117 / Pl: ~pắri / E: drapa] 1 Împodobire a unei ferestre, a unei uși etc. cu o draperie, cu steaguri etc. Si: drapaj (1), drapat1 (1). 2 Acoperire a unui perete, a unei mobile etc. cu stofă aranjată în cute Si: drapaj (2), drapat1 (2). 3 Aranjare în cute dispuse în mod artistic a unui obiect de îmbrăcăminte Si: drapaj (3), drapat1 (3). 4 Îmbrăcare cu un veșmânt larg care cade în falduri Si: drapaj (4), drapat1 (4).

DRAPÁRE, drapări, s. f. Acțiunea de a (se) drapa și rezultatul ei. – V. drapa.

DRAPÁRE, drapări, s. f. Acțiunea de a (se) drapa și rezultatul ei. – V. drapa.

DRAPÁRE, drapări, s. f. Acțiunea de a drapa și rezultatul ei. Nuditatea a fost odinioară o boală în artă... Tot fastul decorativ, cum arhitectură, drapare... rămîneau pe a doua și a treia treaptă. CARAGIALE, N. F. 117.

drapáre s. f., g.-d. art. drapắrii; pl. drapắri

drapáre s. f., g.-d. art. drapării; pl. drapări

DRAPÁRE s.f. Acțiunea de a (se) drapa și rezultatul ei; împodobire cu draperii; drapaj. [< drapa].

drapá [At: HELIADE, O. I, 220 / Pzi: ~péz / E: fr draper] 1 vt A împodobi sau a acoperi o fereastră, o ușă etc. cu o draperie, cu steaguri etc. 2 vt A acoperi un perete, o mobilă etc. cu stofă aranjată în cute. 3 vt A aranja în cute dispuse artistic un obiect de îmbrăcăminte. 4-5 vtr A (se) îmbrăca cu un veșmânt larg care cade în falduri.

DRAPÁ, drapez, vb. I. 1. Tranz. A împodobi sau a acoperi o fereastră, o ușă etc. cu o draperie; a acoperi un perete, o mobilă etc. cu stofă aranjată în cute. ♦ A aranja un obiect de îmbrăcăminte în cute dispuse artistic. 2. Tranz. și refl. A (se) îmbrăca cu un veșmânt larg care cade în falduri. – Din fr. draper.

DRAPÁ, drapez, vb. I. 1. Tranz. A împodobi sau a acoperi o fereastră, o ușă etc. cu o draperie; a acoperi un perete, o mobilă etc. cu stofă aranjată în cute. ♦ A aranja un obiect de îmbrăcăminte în cute dispuse artistic. 2. Tranz. și refl. A (se) îmbrăca cu un veșmânt larg care cade în falduri. – Din fr. draper.

DRAPÁ, drapez, vb. I. Tranz. 1. A împodobi, a acoperi (o fereastră, o ușă, o nișă etc.) cu o draperie; a acoperi (un perete, o mobilă etc.) cu o stofă dispusă artistic, în cute mari. A drapa balcoanele unui edificiu.Un afet de tun drapat cu steaguri ieși încet de pe poarta amfiteatrului. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 164, 3/1. ◊ (Poetic) Drapate-n purpură regească, Sau înfoiate-n rochi de argint, Sadi-n frunzosul labirint Făcut-a roze să-nflorească. MACEDONSKI, O. I 192. ◊ Fig. O eroi ! care-n trecutul de măriri vă adumbriseți, Ați ajuns acum de modă de vă scot din letopiseți, Și cu voi drapîndu-și nula, vă citează toți nerozii. EMINESCU, O. I 149. ♦ A aranja o stofă în cute largi, dispuse artistic. 2. A îmbrăca pe (cineva) cu un veșmînt larg, care cade în falduri; (în artele plastice) a înfățișa faldurile sau cutele largi ale unui veșmînt (la o statuie sau la personajul unui tablou). Era într-o rochie de batist alb, care o drapa statuar. IBRĂILEANU, A. 144. Poartă o legătură enormă pe cap și e drapat ca un suveran african. CARAGIALE, O. III 259. ◊ Refl. Se drapa c-o stofă indiană, în galben sau în roșu. BART, E. 100.

drapá (a ~) vb., ind. prez. 3 drapeáză

drapá vb., ind. prez. 1 sg. drapéz, 3 sg. și pl. drapeáză

DRAPÁ vb. a cuta. (A ~ un material textil.)

DRAPÁ vb. I. 1. tr. A acoperi, a împodobi cu o draperie. ♦ A dispune o stofă în formă de draperie. 2. tr., refl. A (se) îmbrăca într-un veșmânt larg, cu falduri. ♦ tr. (Fig.) A acoperi, a camufla ceva. [< fr. draper].

DRAPÁ vb. I. tr. 1. a acoperi, a împodobi cu o draperie. ◊ a dispune o stofă în formă de draperie. ◊ a reda un veșmânt (în pictură și sculptură). 2. (fig.) a acoperi, a camufla ceva. II. tr. refl. a (se) îmbrăca într-un veșmânt larg, cu falduri. (< fr. draper)

drapá (drapéz, drapát), vb. – A potrivi, a aranja o haină îmbrăcată. Fr. draper, de la drap „postav”. – Der. drapel, s. n., din fr. drapeau, pe baza paralelismului anneauinel; draperie, s. f., din fr. draperie.

A SE DRAPÁ mă ~éz intranz. A se îmbrăca cu un veșmânt larg, asemănător cu o draperie. /<fr. draper

A DRAPÁ ~éz tranz. 1) (ferestre, uși) A prevedea cu o draperie. 2) (pereți, mobile) A acoperi cu stofă aranjată în pliuri. 3) (elemente vestimentare) A prevedea cu pliuri dispuse artistic. 4) (persoane) A face să se drapeze. /<fr. draper

drapà v. 1. a garnisi cu draperii: a drapa o fereastră; 2. a dispune în formă de draperie: a drapa o ștofă; 3. fig. a acoperi: cu voi drapându-și nula EM.

Intrare: drapa
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) drapa drapare drapat drapând singular plural
drapea drapați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) drapez (să) drapez drapam drapai drapasem
a II-a (tu) drapezi (să) drapezi drapai drapași drapaseși
a III-a (el, ea) drapea (să) drapeze drapa drapă drapase
plural I (noi) drapăm (să) drapăm drapam draparăm drapaserăm, drapasem*
a II-a (voi) drapați (să) drapați drapați draparăți drapaserăți, drapaseți*
a III-a (ei, ele) drapea (să) drapeze drapau drapa drapaseră
Intrare: drapare
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular drapare draparea
plural drapări drapările
genitiv-dativ singular drapări drapării
plural drapări drapărilor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)