3 intrări

47 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

dragón2 sn [At: (a. 1874) URICARIUL XXII, 482 / V: (înv) sf / Pl: ~oáne / E: fr dragonne] 1 Șiret din fir metalic tenninat cu un ciucure, care se atârnă de mânerul sabiei. 2 (Reg) Mânerul sabiei.

dragón1 [At: NECULCE, L. 44 / V: (înv) ~gán, ~góne, ~gún, drăgán, drăgún, ~ahún / Pl: ~i sm, ~oáne sn / E: fr dragon, it dragone] 1 sm (Mil; iuz) Soldat din cavaleria de linie care era astfel echipat, încât să poată lupta și pedestru. 2 sm (Reg; îf drăgan, drahum) Om voinic. 3 sn (Reg) Picior lung. 4 sm Monstru fabulos, închipuit cu gheare de leu, aripi de vultur și coadă lungă de șarpe, care întruchipează forțe ale naturii. 5 sm Reprezentare în artele plastice a dragonului (4), mai ales în China și în alte țări asiatice. 6 sm (Iht) Drac-de-mare (Trachinus draco). 7 sm Șopârlă care trăiește în copaci, în unele regiuni tropicale, având de-a lungul corpului două excrescențe ale pielii în formă de aripi (Draco volans). 8 sm Reprezentare heraldică având profilul unui corp omenesc cu barba formată din șerpi încolăciți. 9 sm (Art) Constelație din emisfera boreală, dispusă într-un șir de stele terminat cu un cap de dragon (8) Si: (pop) balaurul (6). 10 sm Unul dintre cele douăsprezece semne simbolice ale zodiacului chinezesc. 11 sm (Îs) Anul ~ului Perioadă de un an în calendarul chinezesc, corespunzătoare semnului zodiacal omonim.

DRAGÓN2, dragoni, s. m. I. 1. Monstru fabulos, cu cap de câine sau de pisică, cu multe limbi (pe care scoate foc), cu gheare de leu, aripi de vultur și coadă lungă de șarpe. 2. Specie de șopârlă care trăiește pe copaci în unele regiuni tropicale, având de-a lungul corpului două excrescențe ale pielii în formă de aripi (Draco volans). 3. Reprezentare heraldică având profilul unui chip omenesc cu barba formată din șerpi încolăciți. 4. (Astron.) Numele unei constelații din emisfera boreală, dispusă într-un șir lung de stele terminat cu un fel de cap; (pop.) Balaurul. II. Soldat din cavalerie care lupta atât călare, cât și pedestru. – Din fr. dragon.

DRAGÓN1, dragoane, s. n. Piesă anexă a armelor albe (săbii, pumnale etc.), din bumbac, mătase, piele, fixată de mânerul armei. – Din fr. dragonne.

DRAGÓN2, dragoni, s. m. I. 1. Monstru fabulos, închipuit cu gheare de leu, aripi de vultur și coadă lungă de șarpe. 2. Specie de șopârlă care trăiește pe copaci în unele regiuni tropicale, având de-a lungul corpului două excrescențe ale pielii în formă de aripi (Draco volans). 3. Reprezentare heraldică având profilul unui chip omenesc cu barba formată din șerpi încolăciți. 4. (Art.) Numele unei constelații din emisfera boreală, dispusă într-un șir lung de stele terminat cu un fel de cap; (pop.) Balaurul. II. Soldat din cavalerie care lupta atât călare, cât și pedestru. – Din fr. dragon.

DRAGÓN1, dragoane, s. n. Șiret confecționat din fir metalic și terminat cu un ciucure, care se prinde la mânerul sabiei. – Din fr. dragonne.

DRAGÓN1, dragoni, s. m. I. (În trecut) Soldat de cavalerie care descăleca atunci cînd trebuia să lupte. Lisaveta... o femeie naltă, naltă cît un dragon și uscată ca o scîndură, strînse masa. SADOVEANU, M. 163. În Liunevil sînt acum trii polcuri de dragoni, care îi o prea frumoasă oaste. KOGĂLNICEANU, S. 44. ♦ Fig. Om voinic, zdravăn, bine legat. Un dragon de bărbat ca Ivan nu se lăsa ucis așa de ușor. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. I 273. II. 1. (În superstiții și legende mitice) Animal fantastic, înzestrat cu puteri uriașe, care are aripi și gheare, trupul acoperit cu solzi, coadă de șarpe și scoate foc pe gură. V. balaur. ♦ Reprezentare, în artele plastice, a acestui animal fabulos, mai ales în China și în alte țări asiatice. Dragonul legendei vedea cu ochi uriași de mărgean Ciudate făpturi venind de peste ocean. BOUREANU, S. P. 10. [Mandarinul] stă în trîndăvie pe-un dragon de porcelană. ALECSANDRI, P. III 85. 2. Veche insignă ostășească reprezentînd un dragon (II 1), uneori zugrăvit pe un steag. Dragonii [la daci] erau lungi prăjine dasupra cărora sta fîlfăind un balaur. ODOBESCU, S. II 284. 3. Un fel de șopîrlă care trăiește pe copaci, în regiunile tropicale, avînd de-a lungul corpului două excrescențe ale pielii în formă de aripi. 4. Numele unei constelații din emisfera boreală, compusă din mai multe stele de mărimi diferite, dispuse într-un lung șir între Ursa-mare și Ursa-mică; balaur. – Variante: zdragon (ALECSANDRI, T. 69), zdrahón (DUNĂREANU, CH. 11) s. m.

DRAGÓN2, dragoane, s. n. Șnur sau cordon de piele, sau de fir, terminat cu un ciucure, care se atîrnă la mînerul săbiei, Îmi strecurai stînga în toc, trăsei încet revolverul, îl pipăii, îmi așezai și dragonul săbiei la pumnul mînei drepte. SADOVEANU, O. VI 13.

dragón1 (monstru, șopârlă, soldat) s. m., pl. dragóni

dragón2 (șnur) s. n., pl. dragoáne

dragón (șnur) s. n., pl. dragoáne

dragón (monstru, animal, soldat) s. m., pl. dragóni

DRAGÓN s. 1. v. drac-de-mare. 2. (ASTRON.; art.) Balaurul (art.; n. pr.). (~ este o constelație din emisfera boreală.)

DRAGÓN1 s.m. 1. Animal fabulos închipuit cu aripi de vultur, gheare de leu și coadă de șarpe. ♦ Reprezentare plastică a acestui animal. 2. Șopârlă tropicală care trăiește pe copaci și care are de-a lungul corpului două excrescențe ale pielii ca niște aripi. 3. Numele unei constelații din emisfera boreală, alcătuită dintr-un șir lung de stele. [< fr. dragon].

DRAGÓN s.n. Galon cu șnur care împodobește garda unei săbii. [Pl. -oane. / < fr. dragonne].

DRAGÓN2 s.m. Cavalerist astfel echipat încât să poată lupta și pe jos. [Var. zdragon, drahon, zdrahon s.m. / < fr. dragon, it. dragone].

DRAGÓN1 s. m. I. 1. animal imaginat cu cap și aripi de vultur, gheare de leu, trup și coadă de șarpe. 2. reprezentare heraldică a unui chip omenesc cu barba din șerpi încolăciți. 3. șopârlă tropicală, pe copaci, care are de-a lungul corpului două excrescențe ale pielii ca niște aripi. 4. pește marin care, în timpul zilei, stă îngropat în nisip, noaptea fiind foarte activ; drac-de-mare. 5. ambarcație cu două vele de suprafață mare; velă triunghiulară suplimentară. II. cavalerist astfel echipat încât să poată lupta și pe jos. (< fr. dragon)

DRAGÓN2 s. n. șiret din fir metalic terminat cu un ciucure, care împodobește garda unei săbii. (< fr. dragonne)

DRAGÓN2 ~i m. 1) mit. Monstru cu aripi de vultur, gheare de leu și coadă de șarpe, care scoate foc pe gură. 2) art. Constelație în emisfera nordică situată între Ursa Mare și Ursa Mică. /<fr. dragon

DRAGÓN1 ~i m. înv. Ostaș din trupele de cavalerie, care lupta atât călare, cât și pedestru. /<fr. dragon

Intrare: zdrahon
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular zdrahon zdrahonul
plural zdrahoni zdrahonii
genitiv-dativ singular zdrahon zdrahonului
plural zdrahoni zdrahonilor
vocativ singular
plural
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular zdragon zdragonul
plural zdragoni zdragonii
genitiv-dativ singular zdragon zdragonului
plural zdragoni zdragonilor
vocativ singular
plural
dragon (pl. -i) substantiv masculin
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular dragon dragonul
plural dragoni dragonii
genitiv-dativ singular dragon dragonului
plural dragoni dragonilor
vocativ singular
plural
Intrare: dragon (s.m.)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular zdrahon zdrahonul
plural zdrahoni zdrahonii
genitiv-dativ singular zdrahon zdrahonului
plural zdrahoni zdrahonilor
vocativ singular
plural
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular zdragon zdragonul
plural zdragoni zdragonii
genitiv-dativ singular zdragon zdragonului
plural zdragoni zdragonilor
vocativ singular
plural
dragon (pl. -i) substantiv masculin
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular dragon dragonul
plural dragoni dragonii
genitiv-dativ singular dragon dragonului
plural dragoni dragonilor
vocativ singular
plural
Intrare: dragon (șnur)
dragon (pl. -e) substantiv neutru
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular dragon dragonul
plural dragoane dragoanele
genitiv-dativ singular dragon dragonului
plural dragoane dragoanelor
vocativ singular
plural

dragon (s.m.) zdrahon zdragon

  • 1. Monstru fabulos, cu cap de câine sau de pisică, cu multe limbi (pe care scoate foc), cu gheare de leu, aripi de vultur și coadă lungă de șarpe.
    surse: DEX '09 DLRLC DN
    • 1.1. Reprezentare, în artele plastice, a acestui animal fabulos, mai ales în China și în alte țări asiatice.
      surse: DLRLC DN 2 exemple
      exemple
      • Dragonul legendei vedea cu ochi uriași de mărgean Ciudate făpturi venind de peste ocean. BOUREANU, S. P. 10.
        surse: DLRLC
      • [Mandarinul] stă în trîndăvie pe-un dragon de porcelană. ALECSANDRI, P. III 85.
        surse: DLRLC
  • 2. Veche insignă ostășească reprezentând un dragon, uneori zugrăvit pe un steag.
    surse: DLRLC un exemplu
    exemple
    • Dragonii [la daci] erau lungi prăjine dasupra cărora sta fîlfăind un balaur. ODOBESCU, S. II 284.
      surse: DLRLC
  • 3. Specie de șopârlă care trăiește pe copaci în unele regiuni tropicale, având de-a lungul corpului două excrescențe ale pielii în formă de aripi (Draco volans).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
  • 4. Reprezentare heraldică având profilul unui chip omenesc cu barba formată din șerpi încolăciți.
    surse: DEX '09 DEX '98 MDN '00
  • 5. Soldat din cavalerie care lupta atât călare, cât și pedestru.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN 2 exemple
    exemple
    • Lisaveta... o femeie naltă, naltă cît un dragon și uscată ca o scîndură, strînse masa. SADOVEANU, M. 163.
      surse: DLRLC
    • În Liunevil sînt acum trii polcuri de dragoni, care îi o prea frumoasă oaste. KOGĂLNICEANU, S. 44.
      surse: DLRLC
  • 6. Pește marin care, în timpul zilei, stă îngropat în nisip, noaptea fiind foarte activ.
    surse: MDN '00 sinonime: drac-de-mare
  • 7. Ambarcație cu două vele de suprafață mare; velă triunghiulară suplimentară.
    surse: MDN '00

etimologie:

dragon (șnur)

  • 1. Piesă anexă a armelor albe (săbii, pumnale etc.), din bumbac, mătase, piele, fixată de mânerul armei.
    surse: DEX '09 DLRLC DN un exemplu
    exemple
    • Îmi strecurai stînga în toc, trăsei încet revolverul, îl pipăii, îmi așezai și dragonul săbiei la pumnul mînei drepte. SADOVEANU, O. VI 13.
      surse: DLRLC

etimologie:

zdrahon dragon zdrahoancă zdragon

  • 1. popular familiar Om zdravăn, bine legat, voinic.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: găligan lungan vlăjgan un exemplu
    exemple
    • Un dragon de bărbat ca Ivan nu se lăsa ucis așa de ușor. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. I 273.
      surse: DLRLC
  • comentariu Numai DLRLC consemnează varianta dragon pentru zdrahon.
    surse: dexonline

etimologie: