9 definiții pentru dragon (șnur)

dragón2 sn [At: (a. 1874) URICARIUL XXII, 482 / V: (înv) sf / Pl: ~oáne / E: fr dragonne] 1 Șiret din fir metalic tenninat cu un ciucure, care se atârnă de mânerul sabiei. 2 (Reg) Mânerul sabiei.

DRAGÓN1, dragoane, s. n. Piesă anexă a armelor albe (săbii, pumnale etc.), din bumbac, mătase, piele, fixată de mânerul armei. – Din fr. dragonne.

DRAGÓN1, dragoane, s. n. Șiret confecționat din fir metalic și terminat cu un ciucure, care se prinde la mânerul sabiei. – Din fr. dragonne.

DRAGÓN2, dragoane, s. n. Șnur sau cordon de piele, sau de fir, terminat cu un ciucure, care se atîrnă la mînerul săbiei, Îmi strecurai stînga în toc, trăsei încet revolverul, îl pipăii, îmi așezai și dragonul săbiei la pumnul mînei drepte. SADOVEANU, O. VI 13.

dragón2 (șnur) s. n., pl. dragoáne

dragón (șnur) s. n., pl. dragoáne

DRAGÓN s.n. Galon cu șnur care împodobește garda unei săbii. [Pl. -oane. / < fr. dragonne].

DRAGÓN2 s. n. șiret din fir metalic terminat cu un ciucure, care împodobește garda unei săbii. (< fr. dragonne)

2) dragón n., pl. oane (fr. dragonne). Cureaŭa de mîneru săbiiĭ și de la lance. – Maĭ corect ar fi dragonă, f., pl. e.

Intrare: dragon (șnur)
dragon (pl. -e) substantiv neutru
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular dragon dragonul
plural dragoane dragoanele
genitiv-dativ singular dragon dragonului
plural dragoane dragoanelor
vocativ singular
plural

dragon (șnur)

  • 1. Piesă anexă a armelor albe (săbii, pumnale etc.), din bumbac, mătase, piele, fixată de mânerul armei.
    surse: DEX '09 DLRLC DN un exemplu
    exemple
    • Îmi strecurai stînga în toc, trăsei încet revolverul, îl pipăii, îmi așezai și dragonul săbiei la pumnul mînei drepte. SADOVEANU, O. VI 13.
      surse: DLRLC

etimologie: