24 de definiții pentru dragon (s.m.) zdragon zdrahon


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DRAGÓN2, dragoni, s. m. I. 1. Monstru fabulos, cu cap de câine sau de pisică, cu multe limbi (pe care scoate foc), cu gheare de leu, aripi de vultur și coadă lungă de șarpe. 2. Specie de șopârlă care trăiește pe copaci în unele regiuni tropicale, având de-a lungul corpului două excrescențe ale pielii în formă de aripi (Draco volans). 3. Reprezentare heraldică având profilul unui chip omenesc cu barba formată din șerpi încolăciți. 4. (Astron.) Numele unei constelații din emisfera boreală, dispusă într-un șir lung de stele terminat cu un fel de cap; (pop.) Balaurul. II. Soldat din cavalerie care lupta atât călare, cât și pedestru. – Din fr. dragon.

dragon1 [At: NECULCE, L. 44 / V: (înv) ~gan, ~gone, ~gun, drăgan, drăgun, ~ahun / Pl: ~i sm, ~oane sn / E: fr dragon, it dragone] 1 sm (Mil; iuz) Soldat din cavaleria de linie care era astfel echipat, încât să poată lupta și pedestru. 2 sm (Reg; îf drăgan, drahum) Om voinic. 3 sn (Reg) Picior lung. 4 sm Monstru fabulos, închipuit cu gheare de leu, aripi de vultur și coadă lungă de șarpe, care întruchipează forțe ale naturii. 5 sm Reprezentare în artele plastice a dragonului (4), mai ales în China și în alte țări asiatice. 6 sm (Iht) Drac-de-mare (Trachinus draco). 7 sm Șopârlă care trăiește în copaci, în unele regiuni tropicale, având de-a lungul corpului două excrescențe ale pielii în formă de aripi (Draco volans). 8 sm Reprezentare heraldică având profilul unui corp omenesc cu barba formată din șerpi încolăciți. 9 sm (Art) Constelație din emisfera boreală, dispusă într-un șir de stele terminat cu un cap de dragon (8) Si: (pop) balaurul (6). 10 sm Unul dintre cele douăsprezece semne simbolice ale zodiacului chinezesc. 11 sm (Îs) Anul ~ului Perioadă de un an în calendarul chinezesc, corespunzătoare semnului zodiacal omonim.

DRAGÓN2, dragoni, s. m. I. 1. Monstru fabulos, închipuit cu gheare de leu, aripi de vultur și coadă lungă de șarpe. 2. Specie de șopârlă care trăiește pe copaci în unele regiuni tropicale, având de-a lungul corpului două excrescențe ale pielii în formă de aripi (Draco volans). 3. Reprezentare heraldică având profilul unui chip omenesc cu barba formată din șerpi încolăciți. 4. (Art.) Numele unei constelații din emisfera boreală, dispusă într-un șir lung de stele terminat cu un fel de cap; (pop.) Balaurul. II. Soldat din cavalerie care lupta atât călare, cât și pedestru. – Din fr. dragon.

DRAGÓN1, dragoni, s. m. I. (În trecut) Soldat de cavalerie care descăleca atunci cînd trebuia să lupte. Lisaveta... o femeie naltă, naltă cît un dragon și uscată ca o scîndură, strînse masa. SADOVEANU, M. 163. În Liunevil sînt acum trii polcuri de dragoni, care îi o prea frumoasă oaste. KOGĂLNICEANU, S. 44. ♦ Fig. Om voinic, zdravăn, bine legat. Un dragon de bărbat ca Ivan nu se lăsa ucis așa de ușor. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. I 273. II. 1. (În superstiții și legende mitice) Animal fantastic, înzestrat cu puteri uriașe, care are aripi și gheare, trupul acoperit cu solzi, coadă de șarpe și scoate foc pe gură. V. balaur. ♦ Reprezentare, în artele plastice, a acestui animal fabulos, mai ales în China și în alte țări asiatice. Dragonul legendei vedea cu ochi uriași de mărgean Ciudate făpturi venind de peste ocean. BOUREANU, S. P. 10. [Mandarinul] stă în trîndăvie pe-un dragon de porcelană. ALECSANDRI, P. III 85. 2. Veche insignă ostășească reprezentînd un dragon (II 1), uneori zugrăvit pe un steag. Dragonii [la daci] erau lungi prăjine dasupra cărora sta fîlfăind un balaur. ODOBESCU, S. II 284. 3. Un fel de șopîrlă care trăiește pe copaci, în regiunile tropicale, avînd de-a lungul corpului două excrescențe ale pielii în formă de aripi. 4. Numele unei constelații din emisfera boreală, compusă din mai multe stele de mărimi diferite, dispuse într-un lung șir între Ursa-mare și Ursa-mică; balaur. – Variante: zdragon (ALECSANDRI, T. 69), zdrahón (DUNĂREANU, CH. 11) s. m.

DRAGÓN1 s.m. 1. Animal fabulos închipuit cu aripi de vultur, gheare de leu și coadă de șarpe. ♦ Reprezentare plastică a acestui animal. 2. Șopârlă tropicală care trăiește pe copaci și care are de-a lungul corpului două excrescențe ale pielii ca niște aripi. 3. Numele unei constelații din emisfera boreală, alcătuită dintr-un șir lung de stele. [< fr. dragon].

DRAGÓN2 s.m. Cavalerist astfel echipat încât să poată lupta și pe jos. [Var. zdragon, drahon, zdrahon s.m. / < fr. dragon, it. dragone].

DRAGÓN1 s. m. I. 1. animal imaginat cu cap și aripi de vultur, gheare de leu, trup și coadă de șarpe. 2. reprezentare heraldică a unui chip omenesc cu barba din șerpi încolăciți. 3. șopârlă tropicală, pe copaci, care are de-a lungul corpului două excrescențe ale pielii ca niște aripi. 4. pește marin care, în timpul zilei, stă îngropat în nisip, noaptea fiind foarte activ; drac-de-mare. 5. ambarcație cu două vele de suprafață mare; velă triunghiulară suplimentară. II. cavalerist astfel echipat încât să poată lupta și pe jos. (< fr. dragon)

DRAGÓN1 ~i m. înv. Ostaș din trupele de cavalerie, care lupta atât călare, cât și pedestru. /<fr. dragon

DRAGÓN2 ~i m. 1) mit. Monstru cu aripi de vultur, gheare de leu și coadă de șarpe, care scoate foc pe gură. 2) art. Constelație în emisfera nordică situată între Ursa Mare și Ursa Mică. /<fr. dragon

dragon m. 1. soldat de cavalerie putând lupta pe jos ca un pedestru; 2. fig. muiere țeapănă.

1) *dragón m. (fr. dragon, germ. dragoner. V. drăgan, drac, zdrahon). Soldat de cavaleria în Francia ș.a. instruit în vechime și p. lupta de jos și numit așa de la balauru (fr. dragon) pe care și-l alesese cavaleria ca simbol al greutăților de învins (maĭ vechĭ dragán, drăgán și dragún, d. pol. dragan, dragun, rus. dragún). Zool. Un fel de șopîrlă nevătămătoare.

zdragon[1] sm vz dragon1

  1. Variantă neconsemnată în definiția principală — LauraGellner

ZDRAGÓN s. m. v. dragon.

ZDRAHÓN s. m. v. dragon.

ZDRAGÓN s.m. v. dragon2 [în DN].


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

dragón1 (monstru, șopârlă, soldat) s. m., pl. dragóni

dragón (monstru, animal, soldat) s. m., pl. dragóni


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DRAGÓN s. 1. v. drac-de-mare. 2. (ASTRON.; art.) Balaurul (art.; n. pr.). (~ este o constelație din emisfera boreală.)

DRAGON s. 1. (IHT.; Trachinus draco) drac-de-mare. 2. (ASTRON.; art.) balaurul (art.). (~ este o constelație din emisfera boreală.)


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

dragón1, dragóni, s.m. (înv.) 1. soldat de cavalerie francez. 2. (fig.) femeie țeapănă.

ZDRAHÓN s. m. v. dragon2 [în DN].


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

vânarea dragonului expr. (tox.) obiceiul de a inhala vaporii degajați de heroina încălzită pe o folie de aluminiu.

Intrare: dragon (s.m.)
dragon1 (pl. -i) substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dragon
  • dragonul
  • dragonu‑
plural
  • dragoni
  • dragonii
genitiv-dativ singular
  • dragon
  • dragonului
plural
  • dragoni
  • dragonilor
vocativ singular
plural
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zdragon
  • zdragonul
  • zdragonu‑
plural
  • zdragoni
  • zdragonii
genitiv-dativ singular
  • zdragon
  • zdragonului
plural
  • zdragoni
  • zdragonilor
vocativ singular
plural
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zdrahon
  • zdrahonul
  • zdrahonu‑
plural
  • zdrahoni
  • zdrahonii
genitiv-dativ singular
  • zdrahon
  • zdrahonului
plural
  • zdrahoni
  • zdrahonilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

dragon (s.m.) zdragon zdrahon

  • 1. Monstru fabulos, cu cap de câine sau de pisică, cu multe limbi (pe care scoate foc), cu gheare de leu, aripi de vultur și coadă lungă de șarpe.
    surse: DEX '09 DLRLC DN
    • 1.1. Reprezentare, în artele plastice, a acestui animal fabulos, mai ales în China și în alte țări asiatice.
      surse: DLRLC DN 2 exemple
      exemple
      • Dragonul legendei vedea cu ochi uriași de mărgean Ciudate făpturi venind de peste ocean. BOUREANU, S. P. 10.
        surse: DLRLC
      • [Mandarinul] stă în trîndăvie pe-un dragon de porcelană. ALECSANDRI, P. III 85.
        surse: DLRLC
  • 2. Veche insignă ostășească reprezentând un dragon, uneori zugrăvit pe un steag.
    surse: DLRLC un exemplu
    exemple
    • Dragonii [la daci] erau lungi prăjine dasupra cărora sta fîlfăind un balaur. ODOBESCU, S. II 284.
      surse: DLRLC
  • 3. Specie de șopârlă care trăiește pe copaci în unele regiuni tropicale, având de-a lungul corpului două excrescențe ale pielii în formă de aripi (Draco volans).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
  • 4. Reprezentare heraldică având profilul unui chip omenesc cu barba formată din șerpi încolăciți.
    surse: DEX '09 DEX '98 MDN '00
  • 5. Soldat din cavalerie care lupta atât călare, cât și pedestru.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN 2 exemple
    exemple
    • Lisaveta... o femeie naltă, naltă cît un dragon și uscată ca o scîndură, strînse masa. SADOVEANU, M. 163.
      surse: DLRLC
    • În Liunevil sînt acum trii polcuri de dragoni, care îi o prea frumoasă oaste. KOGĂLNICEANU, S. 44.
      surse: DLRLC
    • 5.1. figurat Om voinic, zdravăn, bine legat.
      surse: DLRLC un exemplu
      exemple
      • Un dragon de bărbat ca Ivan nu se lăsa ucis așa de ușor. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. I 273.
        surse: DLRLC
  • 6. Pește marin care, în timpul zilei, stă îngropat în nisip, noaptea fiind foarte activ.
    surse: MDN '00 sinonime: drac-de-mare
  • 7. Ambarcație cu două vele de suprafață mare; velă triunghiulară suplimentară.
    surse: MDN '00

etimologie: